Sursa foto: Andranik Hakobyan | Dreamstime.com
La un moment dat, în jurul vârstei de 24 de ani, am ajuns la cea mai mare greutate din viața mea. Aveam 107 kg și, o spun fără menajamente, pur și simplu mă detestam. Unii oameni începuseră să îmi spună „Ursul” la birou, iar porecla nu făcea decât să îmi agraveze starea de nemulțumire.
Am intrat într-o cură de slăbire drastică, inventată de mine și pe care nu o recomand absolut nimănui, iar în aproximativ trei luni am ajuns la 85 de kg. Beam apă cu oțet de mere pe stomacul gol dimineața, fără a mai lua micul dejun, mâncam puțină brânză cu câteva roșii la prânz și același lucru sau un iaurt seara. O vreme m-am menținut, dar apoi am început să revin la obiceiurile alimentare de dinainte de cură.
Am ajuns, peste trei ani, să depășesc din nou 95 de kg. Când cântarul a indicat cifra „97”, s-a întâmplat ceva care m-a motivat din nou. De această dată, nu mi-a mai pus nimeni o poreclă. O glumă nevinovată, la care în mod normal aș fi zâmbit, nu mi-a picat bine. Nici acum nu știu de ce. Un prieten a spus, la o petrecere, despre mine și soția mea, aflată într-o formă fizică de invidiat, că suntem „Frumoasa și Bestia”. Poate mi-a picat greu deoarece treceam atunci printr-o perioadă în care eram într-o stare fizică și mentală proastă.
La scurt timp după aceea, am decis să slăbesc din nou și să mă apuc serios de sport. Inițial, am început să ridic greutăți și am eliminat trei mari categorii de alimente din dietă: prăjelile, orice avea zahăr adăugat și pâinea. În doar câteva luni, am ajuns la 88 de kg, greutatea pe care o am și astăzi, șapte ani mai târziu. Ulterior, am rafinat mult dieta și am ajuns la performanța ca peste 90% din ceea ce mănânc să fie sănătos.
Iată 7 lecții pe care le-am învățat din experiențele prin care am trecut:
1. Ca să rămâi slab, trebuie să îți schimbi stilul de viață. Adică să începi să mănânci altceva și altfel decât înainte. Dacă vei reveni la vechile obiceiuri, vor reveni și kilogramele. Rapid. Ceaiurile turcești, Ozempicul și alte produse-minune nu sunt o soluție sustenabilă.
2. Confirm că nu poți contracara prin sport și mișcare o dietă proastă. Am auzit mult prea des în jurul meu: „Merg la sală să dau kilogramele jos, că nu se mai poate!” În cazul meu, cred că doar 20% din modul în care arăt astăzi se datorează sportului. Restul ține de dietă și cumpătare. Da, cumpătare, pentru că poți mânca 2.500 kcal și din superalimente. Să vă reamintesc câte calorii au migdalele? Sportul va accelera viteza cu care slăbești, te va face mai sănătos, fizic și mental, și îți va îmbunătăți metabolismul. Dar 40 de minute de sport zilnic, oricât de intens, nu vor topi nici măcar caloriile primite dintr-o pizza medie consumată toată la prânz. Personal, nu am reușit să ard mai mult de 400 kcal într-o sesiune de sport. Iar o pizza medie are între 1.600 și 2.400 kcal.
3. Cumpătarea e cheia. Ca să mă mențin, mănânc, în cele mai multe zile, aproximativ 1.500 kcal. Dacă trec în mod regulat peste acest prag, încep să iau în greutate. Fac sport 3-4 zile pe săptămână și merg și pe jos, dar aceste activități nu pot contracara cele 8-9 ore zilnice petrecute pe scaun la birou în timpul săptămânii. De aceea, reduc consumul de „combustibil” atunci când nu am activitate intensă. Dacă aș fi un vânător dintr-un trib amazonian sălbatic, care toată ziua aleargă după pradă, probabil aș mânca și 3-4.000 kcal și nu s-ar vedea.
Sportul, însă, mi-a sculptat frumos corpul (deși mai e de lucrat).
4. Pot confirma că o viață sănătoasă, cu o greutate normală și un corp tonifiat, îți crește enorm calitatea vieții și îți îmbunătățește substanțial sănătatea fizică și mintală. Înainte de a slăbit mă durea capul cred că aproape zilnic. Această afecțiune a dispărut complet. Am uitat cum e să te doară capul. A, și să nu uit, chiar există privilegiul celor slabi și fit. Oamenii pur și simplu te tratează altfel când ești slab, mai bine, chiar și cei care sunt ei supraponderali sau obezi.
5. Sportul făcut cum trebuie și cu regularitate este o corvoadă la început pentru majoritatea oamenilor, dar lucrurile nu rămân așa. După câțiva ani, efortul fizic devine o necesitate, ceva la care te gândești cu plăcere. Cea mai bună oră pe care o am în timpul zilei este cea de după finalizarea sesiunii de fitness. Mintea mea e ușoară și clară, iar sufletul îmi este plin de optimism.
6. Oamenii știu foarte puține lucruri despre nutriție. Majoritatea oamenilor mănâncă nesănătos și nici măcar nu știu asta. Aud deseori: „Eu mănânc sănătos, că gătesc acasă”. Mâncarea gătită acasă poate fi mai sănătoasă decât cea din restaurant, dar poate fi și foarte nesănătoasă sau „bombă” calorică. Îmi vine în minte mămăliga la cuptor în straturi cu brânză, smântână și jumări, despre care o rudă de-a mea crede că este „light”, de seară. Cursurile de nutriție în școli sunt extrem de necesare și trebuiau introduse ieri.
7. Este ok să ai zile în care nu îți refuzi (aproape) nimic, de la un bol de înghețată ca gustare, la o shaorma la prânz și până la o pungă întreagă de nachos seara, după cină. Cred că am avut zile, mai ales în weekend, când am consumat peste 4.000 kcal. Ai nevoie de astfel de escapade alimentare. Atâta timp cât ele nu se repetă des, nu se va întâmpla nimic grav.
8. Postul intermitent nu este pentru oricine. Eu practic postul intermitent, metoda eat-stop-eat, și simt că îmi face foarte bine, fizic și mental. Însă cunosc persoane care au încercat acest stil de viață, iar experiența lor nu a fost una bună. Unora li se face rău, iar alții devin foarte irascibili. Nu vă învinovățiți dacă nu puteți face asta. Fiecare corp este diferit.
Acestea nu sunt informații venite de la un specialist, ci observațiile unui om care a reușit, de două ori în viață, să slăbească un număr mare de kilograme. Pentru sfaturi personalizate de dietă, care să țină cont de situația voastră socială, de job și de afecțiunile de care suferiți, cel mai bine este să vă adresați unui specialist.
