În a doua semifinală a Euro 2024, naționala Olandei înfruntă astăzi, de la ora 22, reprezentativa Angliei . Echipa care a eliminat România în optimi este față în față cu una dintre pretendentele la titlul european. G4Food vă propune un altfel de duel, gastronomic, între preparate tradiționale din cele două țări. Olanda vs. Anglia. Stroopwafel vs. Shepard pie
Stroopwafel este o vafă subțire și rotundă, făcută din două straturi de aluat dulce copt, unite printr-un strat de sirop. Sunt o delicatesă olandeză bine cunoscută, populară atât în Olanda, cât și în străinătate.
În olandeză, stroopwafel este un cuvânt compus care se traduce ca „vafă cu sirop”. În engleză, termenul olandez este folosit frecvent ca atare, deși uneori este folosită traducerea „syrup waffle”. De altfel, „waffle” este un cuvânt împrumutat din olandeză. În Australia, aceste prăjituri sunt uneori numite „coffee toppers”, deoarece sunt plasate deasupra băuturilor fierbinți sau calde pentru a încălzi prăjitura și a înmuia siropul.
Conform folclorului culinar olandez, stroopwafels au fost fabricați pentru prima dată în Gouda, fie la sfârșitul secolului al XVIII-lea, fie la începutul secolului al XIX-lea, de către brutari care reutilizau resturi și firimituri, îndulcindu-le cu sirop. O poveste atribuie invenția stroopwafel brutarului Gerard Kamphuisen, ceea ce ar data primele vafe undeva între 1810, anul în care și-a deschis brutăria și 1840, anul celei mai vechi rețete cunoscute.
După 1870, stroopwafels au început să apară în alte orașe, iar în secolul al XX-lea, au fost introduși stroopwafels fabricați în serie. Până în 1960, existau 17 fabrici doar în Gouda, dintre care patru sunt încă deschise. Astăzi, stroopwafels sunt vânduți în piețe, de către vânzători stradali și în supermarketuri din întreaga lume. Sunt serviți ca gustare sau mic dejun de către United Airlines. Și au fost folosiți ca provocare tehnică într-un episod din 2017 al emisiunii Great British Bake Off.
Variante de vafă olandeză
Prăjituri similare cu stroopwafel pot fi găsite în alte părți ale Olandei. Vafele cu miere în loc de sirop sunt vândute ca honingwafels, iar prăjiturile cu sirop sunt vândute ca stroopkoeken.
Pentru vafe:
Pentru umplutură:
Ai nevoie pentru preparare de un aparat special în care să coci vafele și de melasă.
Instrucțiuni:
Rețetă preluată de la Baking Sense.
Ne-am putea gândi la moussakaua grecească, dar nu au multe în comun. Însă ceva au: ”plăcinta ciobanului” este un preparat tradițional englezesc la cuptor alcătuit din mai multe straturi: carne de miel cu un mix de arome vegetale, acoperit cu piure de cartofi. Este o versiune de cottagge pie, care se face din carne de vită.
Ca orice rețetă tradițională, și aceasta este declinată în multe versiuni. Iată mai jos o versiune pe gustul european, fără excentricități locale.
500 de grame de carne de miel tocată grosolan
300 de grame de mazăre congelată
2 cepe
1 morcov
2 tije de țelină
4 linguri de concentrat de roșii
supă limpede de carne sau vegetală
50 de grame de unt
ulei, sare, piper
sos Worcestershire 2 linguri
foi de dafin, cimbru.
1 kg de cartofi albi
200 de ml de lapte
80 de grame de unt
2 gălbenușuri de ou
sare, piper, nucșoară.
Se taie mărunt ceapa, morcovul și țelina și se sotează la foc mic cu puțin ulei amestecat cu unt. Se adaugă și carnea, reducând-o în bucățele cât mai mici cu o lingură de lemn, pentru a se rumeni bine. Când carnea prinde puțină culoare, se adaugă și frunzele de dafin și o ramură de cimbru verde – pentru a da o notă aromatică menită să contrabalanseze gustul specific al cărnii de miel.
Se adaugă în această fază concentratul de roșii și supa limpede și se continuă la foc mic circa 40 de minute. Odată ce am obținut un preparat ca un sos de consistență densă, adăugăm și mazărea. Se potrivește de sare și piper și se mai continuă preț de circa 10 minute, până când și mazărea e aproape gata.
Se lasă la răcit și se pregătește piureul de cartofi. Acesta se prepară fierbând cartofii în coajă. Când s-au răcorit, se curăță de coajă și se mărunțesc manual sau cu orice altă ustensilă de bucătărie e mai comod. Se adaugă peste ei untul, laptele și gălbenușurile și se pasează cât mai bine. Se completează cu sare, piper, nucșoară (care e valabilă la orice piure de cartofi).
În această fază, compunem caserola/ tava: se unge cu puțin unt, se așează ca un prim strat, uniform, din sosul de carne, care între timp s-a întărit. Peste el se adaugă piureul de cartofi, al doilea strat, care completează sosul. Dacă ținem la estetică putem folosi un pistol pentru biscuiti pentru a da o anume formă în relief preparatului din cartofi.
Se dă tava la cuptor, la 200 de grade, timp de circa 30 de minute. Ultimele câteva minute, dacă avem un grill la cuptor, îl aprindem, ca să capete culoare.
Se servește cald, așteptând însă circa 10 minute după ce a ieșit din cuptor. Se poate păstra maxim 3 zile în frigider, fiind de regulă un preparat care se face în cantități mai mari, inclusiv la sărbători.
Vă rugăm să păstrați un ton respectuos în comentarii.
Limbajul ofensator, injuriile, comentariile instigatoare la ură sau postarea repetată și abuzivă a aceluiași mesaj pot duce la ștergerea comentariului și, în unele cazuri, la suspendarea temporară a dreptului de a comenta.
Comunitatea noastră este despre pasiunea pentru mâncare, rețete și experiențe culinare, iar discuțiile sunt binevenite atât timp cât rămân civilizate și constructive. Vă mulțumim că ne ajutați să păstrăm un spațiu plăcut pentru toți