De ce ajungem să iubim cafeaua, deși gustul ei amar ne respinge la început / Ce au descoperit cercetătorii despre legătura dintre intestin și creier

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Cercetătorii au identificat un semnal lent de dopamină, care pornește din sistemul digestiv și influențează felul în care creierul învață să aprecieze anumite alimente. Descoperirea ar putea explica de ce ajungem să ne placă gusturi pe care inițial le respingem, precum cel al cafelei.

Prima cafea din viață rareori este o experiență plăcută. Gustul amar ne poate respinge în mod natural, însă, cu timpul, milioane de oameni ajung să nu-și mai poată începe ziua fără ea.

Cercetătorii de la Universitatea California din San Francisco (UCSF) spun că au descoperit un mecanism care ar putea explica această schimbare, relatează Infobae.

Explicația are legătură cu o cale lentă a dopaminei, care conectează intestinul cu creierul.

Dopamina este substanța prin care creierul învață ce merită să căutăm. Până acum, aceasta era cunoscută mai ales pentru reacțiile rapide, care apar în câteva secunde, de exemplu atunci când vedem mâncarea preferată. Studiul, publicat în revista Nature, arată că există și un mecanism mult mai lent, care nu pornește de la ochi sau de la nas, ci din sistemul digestiv.

Intestinul „învață” creierul ce să-i placă

Senzorii din sistemul digestiv detectează zahărul și grăsimile și transmit semnale către creier, care eliberează dopamină pentru o perioadă mai îndelungată. Prin repetarea acestui proces, semnalul schimbă felul în care percepem gustul care l-a precedat.

„Odată ce creierul a învățat să asocieze gustul cafelei cu efectul cofeinei, cafeaua începe să aibă un gust mult mai bun”, a explicat Zachary Knight, profesor de fiziologie la UCSF și autorul principal al studiului.

Același mecanism ar putea explica de ce ajungem să apreciem și ciocolata amăruie sau apa tonică.

Pentru a observa efectul nutrienților fără influența gustului, cercetătorii le-au introdus șoarecilor direct în stomac apă cu zahăr sau un lichid asemănător unui milkshake.

Semnalul a început să crească la aproximativ 54 de secunde după ce hrana a ajuns în stomac și a rămas la un nivel ridicat aproape zece minute.

Atunci când cercetătorii au blocat acest semnal, animalele au continuat să mănânce normal, dar nu au mai învățat să asocieze un gust nou cu aportul de calorii. În schimb, atunci când au activat artificial semnalul după ce șoarecii au gustat un lichid fără calorii, animalele au început să prefere acel gust.

Partea stângă a creierului reacționează mai puternic

Una dintre cele mai surprinzătoare descoperiri a fost că, atât la șoareci, cât și la oameni, eliberarea dopaminei a fost mult mai puternică în emisfera stângă a creierului.

Psihologa Dana Small, de la Universitatea Yale, a reanalizat imaginile cerebrale obținute de la 13 bărbați care consumaseră un milkshake sau o băutură fără calorii.

La aceeași concluzie a ajuns și Marc Tittgemeyer, de la Institutul Max Planck din Köln, care a studiat 38 de adulți care consumaseră glucoză.

Motivul pentru care semnalul este mai puternic în emisfera stângă nu este cunoscut deocamdată.

Ce ar putea schimba descoperirea

Cercetătorii cred că, în viitor, preferințele alimentare ar putea fi modificate subtil prin influențarea acestui mecanism.

Echipa nu a studiat medicamentele din clasa GLP-1, utilizate pentru scăderea în greutate. Cu toate acestea, Zachary Knight bănuiește că aceste medicamente ar putea reduce semnalul dopaminei declanșat de nutrienți, astfel încât unele alimente să devină, în timp, mai puțin atrăgătoare.