La 84 și 92 de ani, acești brutari nu au de gând să se pensioneze și lucrează peste 12 ore pe zi: „Dacă nu aș face nimic, pur și simplu m-aș ofili”

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Într-o epocă în care majoritatea oamenilor visează la liniștea de după pensionare, doi brutari din Japonia demonstrează că pasiunea pentru meserie nu are vârstă. La 84 și 92 de ani, amândoi continuă să lucreze, păstrând tradițiile locale și având un program de muncă de 12 ore pe zi, orar inacceptabil pentru cei mai tineri.

Poveștile lor, prezentate în documentarul Japanese Food Craftsman, dezvăluie două moduri diferite de a aborda longevitatea în muncă, susținute de sprijinul familiei, reziliență și dorința de a rămâne activi.

25 de sortimente de pâine și ture de peste 12 ore la 84 de ani

În orașul Fukuoka, o brutăreasă în vârstă de 84 de ani își deschide magazinul la ora cinci dimineața. E o afacere pe care a fondat-o în 1970 alături de regretatul ei soț. Sâmbăta, rutina ei începe chiar înainte de miezul nopții pentru a pregăti la timp între 300 și 400 de produse, din 25 de sortimente diferite, care includ de la pâini umplute și sandvișuri până la profiterol și éclair-uri.

Pe lângă frământat și copt, femeia servește la tejghea, încasează banii folosind un abac tradițional și livrează personal pâine la o grădiniță locală la care au mers și propriii ei copii.

„Lucrez cel puțin 12 ore pe zi, iar uneori chiar mai mult. Mi-ar plăcea să pot dormi măcar cinci ore legate, dar nu reușesc mereu. Cu toate acestea, vreau să țin magazinul deschis cât timp mă ajută sănătatea”, explică brutăreasa, ai cărei nepoți nu își doresc să preia afacerea.

În ciuda scumpirii materiilor prime precum ouăle, brutăria menține prețuri foarte accesibile. Conform acesteia, acest lucru este posibil deoarece lucrează în spațiul propriu, fără a plăti chirie, și realizează întreaga producție în casă.

Tarte cu mere făcute manual la 92 de ani

În alt colț din Japonia, proprietarul patiseriei Shiosai se pregătește să împlinească 92 de ani. Specializat în tarte cu mere, bătrânul patiser insistă să întindă aluatul manual, fiind convins că folosirea unei mașini ar presa excesiv untul și ar strica textura finală a desertului.

Deși a trecut printr-o operație de extirpare a stomacului și se confruntă cu probleme respiratorii, de auz, de vedere și scăderi de memorie (care îl obligă să își consulte notesul de rețete), el continuă să lucreze în bucătărie adaptându-și ritmul.

După moartea soției sale, a fost la un pas să renunțe la meserie, însă încurajările fiului său l-au determinat să meargă mai departe și să mute patiseria într-o zonă rurală. Astăzi lucrează înconjurat de fiul, nora și nepotul său, care preiau sarcinile cele mai grele pentru a-i proteja sănătatea.

„Dacă aș trăi într-un ritm lent, fără să fac nimic toată ziua, pur și simplu m-aș ofili. Acum sunt foarte fericit”, mărturisește patiserul.

Afacerea se remarcă și printr-o ospitalitate deosebită față de clienți: le oferă cafea sau granita din partea casei tuturor celor care le calcă pragul, punând relația umană și atenția față de client mai presus de marja de profit, relatează La Razon.