Pterostilbenul, un compus natural prezent în afine și struguri, a stimulat descompunerea grăsimilor în celule musculare cultivate în laborator. Cercetarea nu dovedește însă că fructele sau suplimentele produc același efect la oameni.
O echipă de cercetători de la Universitatea Shinshu din Japonia a identificat un posibil mecanism prin care pterostilbenul poate influența metabolismul grăsimilor din mușchi. Rezultatele au fost publicate în revista științifică Food Bioscience. Studiul s-a desfășurat exclusiv pe celule musculare de șoarece cultivate în laborator, nu pe animale vii sau pe participanți umani, conform ScienceDirect.
Țesutul adipos de sub piele nu este singurul loc în care organismul poate depozita grăsime. Picături de lipide se pot acumula și în interiorul celulelor musculare. Fenomenul este cunoscut sub numele de miosteatoză și poate fi favorizat de sedentarism, alimentația bogată în grăsimi și înaintarea în vârstă. Acumularea excesivă poate afecta modul în care mușchii folosesc glucoza și acizii grași. În timp, această pierdere a flexibilității metabolice este asociată cu rezistența la insulină și cu un risc mai mare de afecțiuni metabolice. Cercetătorii caută, prin urmare, substanțe care ar putea reduce depozitarea anormală a grăsimii în celulele musculare.
Pterostilbenul este un polifenol natural înrudit cu resveratrolul. Se găsește în afine, struguri și alte fructe de pădure. Cercetări anterioare au analizat posibilele sale efecte asupra metabolismului din ficat și țesutul adipos. Rolul său în mușchii scheletici era însă mai puțin cunoscut.
Echipa condusă de profesorul Takakazu Mitani a testat mai mulți compuși fitochimici derivați din alimente. Experimentele au fost realizate pe celule musculare C2C12, o linie celulară provenită de la șoarece și utilizată frecvent în cercetarea de laborator. Dintre substanțele analizate, pterostilbenul a produs cea mai pronunțată reducere a acumulării lipidelor în interiorul celulelor. În același timp, celulele au continuat să crească și să se diferențieze normal.
Experimentele au arătat că pterostilbenul nu a blocat intrarea acizilor grași în celulele musculare. În schimb, a stimulat descompunerea lipidelor deja depozitate. Cercetătorii au observat o eliberare mai mare de glicerol în afara celulelor. Acesta este unul dintre indicatorii procesului prin care grăsimile stocate sunt descompuse. Totodată, a crescut activitatea genelor implicate în oxidarea acizilor grași. Rezultatele sugerează că celulele au fost încurajate să folosească lipidele pentru producerea energiei, în loc să le păstreze sub formă de depozite.
Efectul observat a fost legat de receptorul delta activat de proliferatorul peroxizomilor (PPARδ), o proteină care reglează gene implicate în utilizarea acizilor grași. În mod surprinzător, pterostilbenul nu a activat direct receptorul. Compusul a împiedicat degradarea proteinei prin sistemul ubiquitină-proteazom, mecanismul celular care elimină proteinele deteriorate sau care nu mai sunt necesare. Prin încetinirea degradării, o cantitate mai mare de PPARδ a rămas disponibilă în celule. Astfel a crescut activitatea genelor implicate în descompunerea și oxidarea grăsimilor.
Autorii consideră că acest mecanism ar putea fi utilizat pentru identificarea altor compuși alimentari capabili să influențeze metabolismul lipidic.
Cercetarea nu a urmărit persoane care au consumat afine, struguri sau suplimente cu pterostilben. De asemenea, nu a stabilit ce cantitate din această substanță ar ajunge în mușchii umani după consumul fructelor. Experimentele au folosit compusul direct asupra celulelor cultivate în laborator. Dozele administrate în astfel de teste nu pot fi echivalate automat cu o porție de fructe. Rezultatele nu demonstrează nici că pterostilbenul produce scădere în greutate, previne diabetul sau reduce grăsimea musculară la oameni. Pentru asemenea concluzii sunt necesare mai întâi studii pe animale, urmate de cercetări clinice care să evalueze eficiența, doza și siguranța.
„Rezultatele noastre oferă un cadru științific pentru dezvoltarea alimentelor funcționale și a suplimentelor care vizează metabolismul grăsimilor musculare”, a declarat Takakazu Mitani. Cercetătorul precizează însă că descoperirea reprezintă numai un punct de plecare.
Lucrarea a beneficiat de finanțare din programe ale Societății Japoneze pentru Promovarea Științei, ale Foundation for Dietary Scientific Research și ale Asahi Group Foundation.
Vă rugăm să păstrați un ton respectuos în comentarii.
Limbajul ofensator, injuriile, comentariile instigatoare la ură sau postarea repetată și abuzivă a aceluiași mesaj pot duce la ștergerea comentariului și, în unele cazuri, la suspendarea temporară a dreptului de a comenta.
Comunitatea noastră este despre pasiunea pentru mâncare, rețete și experiențe culinare, iar discuțiile sunt binevenite atât timp cât rămân civilizate și constructive. Vă mulțumim că ne ajutați să păstrăm un spațiu plăcut pentru toți