Alăptarea, în centrul unui război de marketing. Oamenii de știință identifică 5 tactici prin care știința este distorsionată

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Informațiile despre alimentația bebelușilor au ajuns să fie tot mai greu de separat de marketing, mai ales în mediul online. O analiză publicată în revista Maternal & Child Nutrition propune un termen folosit până acum mai ales în alte domenii controversate: „science denialism”, adică negarea științei.

Trei cercetătoare – Bridget McGann, Christina Raimondi și Meghan B. Azad – susțin că anumite mesaje prin care sunt puse sub semnul întrebării beneficiile alăptării folosesc strategii asemănătoare celor întâlnite în alte domenii în care există un consens științific. Autoarele identifică cinci astfel de tactici: minimalizarea importanței alăptării, folosirea selectivă a cercetărilor, prezentarea denaturată a standardelor medicale, apelul la ideea de „alegere personală” și folosirea autorității unor influenceri sau persoane cu pregătire profesională.

Ce înseamnă, de fapt, „negarea științei”

Autoarele fac de la început o distincție importantă: negarea științei nu trebuie confundată cu scepticismul sau cu întrebările legitime despre cercetare.

Știința alăptării are, la rândul ei, limite. Cercetările pot fi influențate de factori sociali și economici, există riscul unor erori de memorie în studiile bazate pe relatările părinților, iar metodele de măsurare a alimentației sugarilor nu au fost întotdeauna uniforme. În plus, domeniul lactației umane este relativ tânăr și există încă întrebări fără răspuns.

Problema apare atunci când aceste limite sunt folosite nu pentru a cere cercetări mai bune, ci pentru a crea impresia că întregul corp de dovezi este nesigur sau că nu există un consens științific. Exact acest mecanism este numit de cercetătoare „science denialism”.

Conceptul este cunoscut și din dezbaterile despre schimbările climatice, vaccinuri, evoluție sau produsele din tutun. Autoarele arată că cercetările privind marketingul formulelor de lapte au identificat, la rândul lor, asemănări cu practicile folosite în industrii precum tutunul, alcoolul și alimentele ultraprocesate.

1. Minimalizarea importanței alăptării

Prima strategie este prezentarea alăptării ca fiind, în esență, irelevantă pentru sănătatea copilului, dincolo de faptul că acesta trebuie să fie hrănit.

Autoarele dau ca exemplu mesajul „Fed is Best”, atunci când este folosit pentru a sugera că tipul de alimentație nu contează. Faptul că un copil hrănit cu formulă poate fi perfect sănătos este real, însă, spun cercetătoarele, o astfel de experiență individuală nu anulează dovezile existente la nivel populațional privind efectele alăptării.

O altă formă de minimalizare apare atunci când alăptarea este redusă strict la laptele matern și la aportul de calorii. Cercetarea actuală descrie lactația umană ca pe un sistem biopsihosocial complex, iar laptele matern conține, pe lângă nutrienți, compuși bioactivi care influențează microbiomul și sistemul imunitar.

În același timp, alăptarea implică interacțiuni între mamă și copil și nu poate fi redusă pur și simplu la ideea unui „produs” care poate fi reprodus identic.

2. Folosirea selectivă a cercetărilor pentru a crea îndoială

A doua tactică este folosirea unor studii sau a unor limite reale ale cercetării pentru a sugera că dovezile privind alăptarea sunt contradictorii.

Cercetătoarele dau două exemple care apar frecvent în astfel de argumentații: PROBIT, un studiu care a randomizat educația privind alăptarea, și un studiu realizat prin comparația între frați, care a încercat să controleze influența statutului socioeconomic.

Ambele cercetări au limitări, inclusiv în modul în care a fost măsurată alăptarea, ceea ce limitează generalizarea rezultatelor. Dar, subliniază autoarele, aceste limite nu justifică respingerea întregului corp de cercetări privind alăptarea.

Problema este, așadar, nu existența unei critici științifice, ci transformarea unei limitări a unui studiu într-un argument potrivit căruia „știința a demonstrat că alăptarea nu contează”.

3. Prezentarea denaturată a standardelor medicale

A treia strategie vizează chiar profesioniștii din domeniul lactației.

Potrivit analizei, aceștia sunt uneori prezentați în mass-media mai degrabă ca „activiști” decât ca specialiști. Sunt folosite, de asemenea, relatări despre femei care ar fi fost presate sau făcute să se simtă vinovate pentru că nu alăptează.

Unul dintre cele mai grave mesaje identificate de cercetătoare este afirmația că medicii ar lăsa în mod deliberat bebeluși să sufere de foame pentru a obține alăptarea exclusivă.

Autoarele arată că această idee contrazice protocolul Academiei de Breastfeeding Medicine, care pune pe primul loc alimentarea copilului și prevede inclusiv utilizarea formulei de lapte atunci când este necesar, într-o abordare centrată pe pacient.

Asta nu înseamnă că experiențele negative ale mamelor trebuie ignorate. Dimpotrivă, cercetătoarele subliniază că discuția despre alăptare trebuie să țină cont simultan de dovezile medicale și de realitatea cu care se confruntă fiecare familie.

4. Transformarea alăptării într-o simplă „alegere personală”

A patra tactică se bazează pe valorile individualiste și pe ideea că alăptarea este exclusiv o alegere personală, fără o componentă socială sau de sănătate publică.

În media, femeile care alăptează pot fi prezentate drept „martire”, „crunchy”, „anti-feministe” sau prin etichete precum „lactiviste”. În același timp, alăptarea este uneori prezentată ca fiind în mod necesar dăunătoare sănătății mintale a mamei, fără ca discuția să includă și sprijinul care ar putea face alăptarea mai ușor de gestionat.

Cercetătoarele atrag atenția asupra unei contradicții: marketingul formulelor de lapte folosește frecvent limbajul „alegerii personale”, în timp ce accesul părinților la informații corecte și bazate pe dovezi poate fi afectat de aceste strategii comerciale.

În această perspectivă, întreruperea alăptării ajunge să fie prezentată drept un eșec personal, deși numeroase bariere țin de mediul în care trăiește familia, nu de voința mamei.

Seria despre alăptare publicată în The Lancet în 2023 a descris unele dintre tacticile de marketing ale formulelor de lapte drept sofisticate și manipulative și a arătat că acestea pot „distorsiona sistematic știința”.

5. Folosirea autorității pentru a da credibilitate informațiilor

Ultima strategie identificată este folosirea autorității unor persoane care par să aibă expertiză medicală sau științifică.

Cercetătoarele dau exemplul unor influenceri care promovează o acreditare finanțată de industrie, denumită „Infant Feeding Technician”, prezentată ca o formă de autoritate în domeniul alimentației sugarilor.

Problema nu se limitează însă la influenceri. Și profesioniști reali din domeniul medical pot contribui la răspândirea unor informații în contradicție cu cercetările sau cu pozițiile organizațiilor profesionale. Autoarele consideră deosebit de îngrijorătoare participarea unor consultanți în lactație și medici la campanii, evenimente și activități de marketing finanțate de producătorii de formule de lapte.

Pentru public, prezența unei persoane cu o diplomă sau cu o acreditare poate face ca un mesaj să pară automat credibil, chiar dacă afirmația respectivă nu reflectă consensul științific.

Ce știm despre beneficiile alăptării

Analiza pornește de la un corp mai larg de cercetări care descrie laptele matern ca sursă de nutrienți și compuși bioactivi implicați în dezvoltarea microbiomului și a sistemului imunitar.

La copii, alăptarea este asociată cu o incidență mai redusă a infecțiilor și cu riscuri pe termen lung mai mici pentru astm și obezitate. Pentru mame, lactația este asociată cu beneficii metabolice și cu un risc mai redus pentru anumite tipuri de cancer reproductiv.

La nivel global, costul economic estimat al lipsei alăptării depășește 500 de miliarde de dolari anual, prin cheltuieli medicale și pierderi cognitive. Cercetătoarele precizează însă că această cifră este o estimare obținută prin modelare economică, nu o sumă măsurată direct.

Beneficiile legate de protecția împotriva infecțiilor sunt observate în țări cu niveluri diferite de venit, dar sunt mai pronunțate în țările cu venituri mici și medii.

Alăptarea nu depinde doar de alegerea mamei

Unul dintre mesajele importante ale analizei este că ratele de alăptare nu pot fi explicate doar prin deciziile individuale ale femeilor.

Majoritatea mamelor aleg să alăpteze, însă multe nu reușesc să continue atât cât și-ar dori din cauza unor bariere asupra cărora au puțin control. Printre acestea se numără lipsa concediului parental plătit, așteptările nerealiste privind somnul, izolarea socială și rasismul.

Dezastrele naturale, conflictele, migrația, strămutarea populațiilor, pandemiile și crizele de aprovizionare cu formule de lapte au arătat, de asemenea, importanța lactației ca sursă de hrană și protecție împotriva infecțiilor.

În același timp, rețelele sociale și instrumentele de inteligență artificială creează noi canale prin care informațiile eronate despre alimentația copiilor pot circula și pot consolida prejudecăți existente.

Cât de mult sunt pregătiți medicii să vorbească despre alăptare

Cercetătoarele atrag atenția și asupra unei alte probleme: pregătirea insuficientă a profesioniștilor din sănătate în domeniul lactației.

Unele cercetări au identificat, în Statele Unite, o medie de doar nouă ore de pregătire pentru rezidenții în pediatrie și opt ore pentru medicina de familie.

Un alt studiu a arătat că încrederea pediatrilor în fezabilitatea alăptării a scăzut de la 70% la 57% între 1995 și 2014, chiar dacă proporția femeilor care inițiau alăptarea crescuse de la 71% la 81% între 2002 și 2013.

Autoarele susțin că o pregătire mai bună nu ar fi utilă doar familiilor care vor să alăpteze. Medicii care înțeleg mai bine lactația pot ajuta și familiile care folosesc formulă, inclusiv prin combaterea afirmațiilor comerciale înșelătoare, explicarea folosirii corecte și sigure a formulei și susținerea alimentației responsive sau a alăptării parțiale.

Ce propun cercetătoarele

Autoarele cer o abordare la nivel de sistem, nu transferarea întregii responsabilități asupra mamelor.

Printre măsurile propuse se numără introducerea unor cursuri mai consistente despre alimentația sugarilor și lactație în pregătirea medicală, instruirea în comunicare și bias implicit, precum și reguli mai clare privind parteneriatele dintre profesioniști și companiile din industria formulelor de lapte.

Organizațiile profesionale ar trebui, de asemenea, să răspundă explicit dezinformării. Cercetătoarele notează că organizații precum AAP, OMS și ACOG și-au consolidat în ultimii ani pozițiile privind alăptarea, dar că puține instituții au abordat direct fenomenul negării științei în acest domeniu.

La nivel de politici publice, sunt indicate concedii parentale plătite adecvate, sprijin pentru îngrijirea copiilor și educație despre alăptare în școli. Autoarele consideră că și schimbarea culturală, inclusiv reducerea obiectificării corpului femeilor, poate contribui la normalizarea alăptării.

Nu orice critică a alăptării înseamnă „negarea științei”

Poate cea mai importantă nuanță a analizei este tocmai aceasta: nu orice întrebare, critică sau experiență negativă reprezintă science denialism.

Cercetătoarele recunosc limitele existente în literatura de specialitate și spun că scepticismul sănătos este esențial în deciziile legate de creșterea și alimentația copiilor.

Diferența apare atunci când incertitudinile reale sunt exploatate pentru a induce îndoieli asupra unor concluzii susținute de ansamblul dovezilor, în loc să fie folosite pentru a cere cercetări mai bune.

Analiza publicată în Maternal & Child Nutrition este un commentary, nu un studiu care prezintă un set nou de date. Autoarele propun un cadru prin care informațiile eronate despre alăptare să fie analizate prin prisma „science denialism” și spun că sunt necesare cercetări sistematice suplimentare pentru a înțelege fenomenul.