De ce mirosul de usturoi persistă după spălatul pe dinți / Un compus ajunge în sânge și este eliminat prin plămâni

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Mirosul de usturoi nu rămâne doar în gură. Un compus sulfurat ajunge în sânge și este eliminat prin plămâni, motiv pentru care periajul nu îl poate îndepărta complet. Usturoiul conține sulfoxid de alil-cisteină, cunoscut sub denumirea de alliină, notează Sciencefocus. Atunci când un cățel crud este tăiat, zdrobit sau mestecat, pereții celulelor se rup și eliberează o enzimă care reacționează cu alliina.

În câteva secunde se formează alicina, compus responsabil atât pentru aroma puternică, cât și pentru o parte dintre proprietățile atribuite usturoiului. Alicina este instabilă și se descompune rapid în mai mulți compuși volatili care conțin sulf. Printre aceștia se numără disulfura de dialil, mercaptanul de alil, disulfura de alil-metil și sulfura de alil-metil (AMS). Ei produc mirosul caracteristic care apare imediat după consumarea usturoiului.

Un compus rezistă digestiei

Cei mai mulți compuși sunt descompuși în gură, stomac sau ficat. AMS rezistă însă proceselor metabolice suficient de mult pentru a fi absorbit în sânge. Din circulația sangvină, compusul ajunge la plămâni și trece în aerul expirat. Mirosul nu mai provine, în acest moment, doar de la resturile alimentare sau bacteriile din cavitatea bucală. Acesta este motivul pentru care spălatul pe dinți, folosirea aței dentare sau apa de gură au un efect limitat. Ele pot elimina resturile de usturoi și o parte dintre compușii rămași în gură, dar nu pot scoate AMS din sânge.

Potrivit BBC Science Focus, compusul poate continua să fie eliminat prin respirație până la două zile, în funcție de cantitatea consumată și de metabolismul fiecărei persoane.

Merele, salata verde și menta pot reduce mirosul

Anumite alimente pot diminua concentrația compușilor volatili. Un studiu realizat la Universitatea de Stat din Ohio a analizat efectele merelor, salatei verzi, mentei și ceaiului verde. Participanții au mestecat trei grame de usturoi crud timp de 25 de secunde. Imediat după aceea, au consumat diferite alimente sau băuturi, iar cercetătorii au măsurat compușii din respirație pe parcursul următoarei ore.

Merele crude, salata verde crudă și frunzele de mentă au redus semnificativ toți compușii volatili analizați. Sucul de mere și cel de mentă au avut, de asemenea, un efect, dar au fost în general mai puțin eficiente decât alimentele întregi. Cercetătorii au atribuit rezultatele enzimelor și compușilor fenolici din alimente. Aceștia pot reacționa cu substanțele volatile și le pot reduce intensitatea. Ceaiul verde nu a avut un efect semnificativ în experiment.

Pentru un efect mai bun, mărul, salata sau menta trebuie consumate odată cu preparatul care conține usturoi ori imediat după masă. Ele pot limita o parte dintre compuși înainte ca aceștia să fie absorbiți

Laptele poate ajuta, mai ales dacă este consumat în timpul mesei

Un alt studiu a analizat efectul laptelui asupra mirosului produs de usturoi. Atât laptele integral, cât și cel degresat au redus concentrațiile compușilor volatili din gură și din aerul expirat pe nas. Laptele integral a fost mai eficient împotriva unor substanțe care se dizolvă mai ușor în grăsime. În cazul altor compuși, o parte importantă a efectului a fost atribuită apei din lapte.

Rezultatele au arătat că laptele a fost mai eficient atunci când a fost amestecat cu usturoiul sau consumat în timpul mesei. Efectul a fost mai redus dacă laptele a fost băut numai după terminarea preparatului.

Iaurtul a funcționat în laborator, dar testele pe oameni sunt limitate

Cercetătorii de la Universitatea de Stat din Ohio au testat și iaurtul simplu din lapte integral. În experimentele de laborator, acesta a împiedicat eliberarea în aer a aproximativ 99% dintre principalii compuși volatili ai usturoiului crud.

Proteinele și grăsimea au fost mai eficiente decât apa în captarea substanțelor mirositoare. Totuși, experimentul a fost realizat în recipiente de laborator, nu prin măsurarea respirației unor participanți. Rezultatul nu demonstrează că iaurtul elimină în aceeași proporție mirosul după consum.

Mărul crud, frunzele de mentă, salata verde și laptele au dovezi experimentale mai directe. Niciuna dintre metode nu garantează însă dispariția imediată a mirosului, deoarece AMS deja absorbit trebuie eliminat treptat de organism.

Periajul și curățarea limbii rămân utile pentru componenta orală a mirosului. Pentru partea produsă în sânge și plămâni, cea mai sigură „soluție” rămâne timpul.