VIDEO | De ce nu poți bea apă dintr-un pahar în spațiu și ce se întâmplă dacă un astronaut plânge / Adrian Șonka: „Rămâi cu două bule mari la ochi”

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Pe Pământ, torni apă într-un pahar, te speli pe mâini sau îți ștergi o lacrimă de pe obraz fără să te gândești la fizica din spatele acestor gesturi. În spațiu, însă, până și apa se comportă complet diferit: nu curge așa cum suntem obișnuiți, se poate transforma într-o bulă uriașă, poate rămâne lipită de piele, iar lacrimile nu se mai preling pe obraz. Cercetătorul în astronomie Adrian Șonka a explicat, în podcastul „Disputandum, un podcast despre gusturi”, realizat de Cosmin Dragomir pentru G4Food, cum se comportă lichidele în condiții de imponderabilitate, cum beau astronauții apă și de ce aproape fiecare picătură de pe Stația Spațială Internațională trebuie recuperată.

De ce nu poți turna apă în spațiu ca pe Pământ

Pe Pământ, gravitația ne ajută fără să ne dăm seama: înclinăm un pahar, iar apa curge. În condiții de imponderabilitate, lucrurile se schimbă radical.

Adrian Șonka explică faptul că apa are tendința de a adera la suprafețe, fenomen pe care îl observăm și pe Pământ, dar care devine mult mai evident atunci când gravitația nu mai face lichidul să se scurgă.

„Când torni apă, trebuie să fii atent, pentru că nu poți să torni apă cum trebuie. Apa are o chestie pe care noi nu o simțim atât de bine pe Pământ, unde gravitația vrea să ducă tot în centrul Pământului. Apa se lipește foarte bine de orice. Și pe Pământ rămâne… De ce rămâne apă pe mâini pe Pământ? Că se lipește apa de piele. Dar apa, în principiu, se scurge, se duce. Pe stația spațială sau în spațiu cosmic, unde ai imponderabilitate, apa nu vrea să părăsească nimic. Pentru că se lipește de orice.”

Asta înseamnă că nici măcar turnarea apei dintr-o cană nu s-ar desfășura așa cum ne-am aștepta.

„Dacă ai vrea să torni cu cana puțină apă, apa rămâne în cană. Trebuie să răstorni foarte mult cana și atunci apa ar curge ca o picătură din asta imensă”, explică astronomul.

Dacă stropești cu apă, poți crea un „nor” de picături

Lucrurile devin și mai spectaculoase dacă apa este împinsă cu forță din recipient. În loc să stropească o suprafață și apoi să cadă, picăturile pot rămâne plutind prin cabină.

„Dacă ai stropi cu apă, cu rapiditate, apa s-ar sfărâma în multe, multe picături. S-ar crea un nor de picături care ar pluti acolo pe stația spațială”, spune Șonka.

Într-o stație spațială plină de aparatură, cabluri și echipamente, lichidele care plutesc liber nu sunt tocmai de dorit. Din acest motiv, apa trebuie păstrată și utilizată în sisteme care permit controlarea ei.

Cum te speli pe mâini dacă apa rămâne lipită de piele

Aceeași proprietate a apei transformă și spălatul pe mâini într-o experiență complet diferită.

Șonka descrie foarte plastic ce s-ar întâmpla:

„Dacă dă de piele, de exemplu, dacă ai vrea să te speli pe mâini, ți s-ar lipi apa de mâini, s-ar forma o peliculă de apă în jurul mâinilor. Te-ai plimba așa cu apa după tine.”

Iar de aici discuția ajunge la unul dintre cele mai spectaculoase exemple ale comportamentului lichidelor în spațiu: lacrimile.

Ce se întâmplă dacă un astronaut plânge

Astronauții pot produce lacrimi în spațiu, însă acestea nu mai curg pe obraz așa cum se întâmplă pe Pământ. În lipsa gravitației care să tragă lichidul în jos, acesta tinde să rămână acumulat în jurul ochilor și pe piele.

„Și oamenii care plâng în spațiu cosmic, bine, nu plâng decât atunci când fac experimente, rămân așa cu niște lacrimi imense la ochi, pentru că le curg lacrimile și li se acumulează la ochi, pe piele aici. Și rămâi așa cu două bule mari”, povestește Adrian Șonka.

Imaginea poate părea desprinsă dintr-un film SF, dar este consecința aceluiași fenomen care face dificilă și turnarea unui pahar cu apă.

Cum beau, atunci, astronauții apă?

Dacă un pahar deschis nu este practic, apa trebuie consumată din recipiente închise.

Întrebat de Cosmin Dragomir cum beau astronauții, Șonka face o comparație foarte simplă:

„Cum beau copiii, cu paiul. Cam așa se bea apă. Și dacă vrei să torni apă pe mâncare, nu prea poți. Se toarnă prin tubul acela, se amestecă, se poate mânca.”

Apa este esențială și pentru alimentele deshidratate transportate în spațiu. În loc să primească preparate care conțin deja cantități mari de apă și, implicit, cântăresc mai mult, astronauții pot avea pachete care trebuie rehidratate înainte de consum.

„Sunt niște pachețele așa, din care iese un fel de furtun și torni apă prin furtunul ăla, se face ceva. O hidratezi. Torni apă în ea”, explică astronomul.

De unde vine apa de pe Stația Spațială Internațională

Apa este una dintre cele mai importante resurse ale unei misiuni spațiale. Să trimiți permanent de pe Pământ cantități mari ar fi extrem de costisitor și ineficient, așa că o mare parte este recuperată și reutilizată.

„Apa pe stația spațială… de unde faci rost de apă? Păi iei apă cu tine. Și se preferă să iei apă separat pe care o pui în mâncare. Nu trimiți deja, știu eu, ciorbă. Trimiți ciorba în formă de praf și torni după aceea apă. Amesteci, faci o supă din aia la plic, ceva de genul ăsta”, explică Șonka.

Dar cheia funcționării pe termen lung a unei stații spațiale este reciclarea.

„98% din apă este reciclată”

Aproape nimic din apa disponibilă la bord nu trebuie irosit. Sistemele de pe Stația Spațială Internațională recuperează apa provenită inclusiv din procesele normale ale organismului uman.

„Apa se reciclează. Deci, pe stația spațială există cel mai eficient mod de a recicla apa. 98% din apă este reciclată. Nu mă întreba de unde. Omul transpiră, merge la baie și se reciclează toată apa aceea”, spune Adrian Șonka.

Procesul permite ca apa recuperată să reintre în circuit după purificare.

„Se încălzește, se scot vaporii de apă, se mai trec prin filtre ca să scoată bacteriile și toate chestiile ciudate de acolo și după, a doua zi, o ai în cafetieră. Cam așa se face.”

Șonka amintește și o altă modalitate prin care poate rezulta apă la bord:

„Mai există și modalitatea prin care se generează energie pe stația spațială, în care se folosesc hidrogen și oxigen ca să dai energie și iese și apă. Și poți folosi apă și de acolo. Deci rareori se trimite apă pe stația spațială.”