Sunt multe seri în care ajungem acasă obosiți, cu mintea încă prinsă în problemele zilei. Deschidem frigiderul nu pentru că stomacul cere, ci pentru că sufletul caută liniște. O bucată de ciocolată, o felie de pizza sau câteva chipsuri par să aibă superputeri: în câteva clipe, tensiunea scade, gândurile se estompează, totul pare mai suportabil. Nu este lipsă de voință. Este un mecanism de supraviețuire.
„Dincolo de povestea personală a fiecăruia, există o explicație comună. Alimentele bogate în zahăr, grăsimi și sare activează sistemul de recompensă al creierului și pot crește temporar dopamina. Senzația e plăcută, liniștitoare, aproape ca o îmbrățișare caldă. În timp, creierul învață o scurtătură: „Mă simt rău → mănânc → mă simt puțin mai bine.” Nu e de mirare că revenim mereu la aceeași soluție când emoțiile apasă. Doar că, asemenea unei pături subțiri într-o iarnă grea, alinarea nu încălzește suficient și nu rezolvă frigul din cameră”, a declarat, pentru G4Food, psihologul clinician Cristina Bragarencu.
De cele mai multe ori, foamea emoțională apare pe neașteptate. Nu se instalează încet, cum o face foamea fizică, ci izbucnește brusc, ca o urgență. “„Acum vreau ceva dulce.” „Acum îmi trebuie ceva sărat.” Este o dorință specifică, direcționată spre „alimente de confort”: dulciuri, fast-food, produse de patiserie, chipsuri – alimente foarte procesate, cu gust intens. Auzim rar de poftă emoțională pentru o salată simplă.
Declanșatorii sunt, de obicei, emoții puternice: anxietate, stres profesional, conflicte, singurătate, tristețe, plictiseală, epuizare. În astfel de momente, mâncăm rapid, pe pilot automat, aproape fără să observăm gustul sau cantitatea. Iar după episod, în locul liniștii promise, rămân rușinea, autocritica, dezamăgirea și promisiunile că „de mâine nu mai fac”. Spre deosebire de foamea fizică, care aduce sațietate și mulțumire, foamea emoțională lasă în urmă un gol”, explică specialista.
Întrebările potrivite aprind lumina într-o cameră ce părea întunecată:
“Dacă răspunsurile te duc către emoții și nu către senzații fizice (gol în stomac, amețeală ușoară, foială corporală care crește treptat), probabil nu e vorba de foame fiziologică. E o nevoie de confort”, spune psihologul clinician.
Aproape toți recurgem, uneori, la mâncare pentru alinare. Devine însă problematic când episoadele sunt frecvente, greu de controlat, apar și fără foame reală, iar alte modalități de reglare emoțională par inaccesibile. “Atunci când observi creșteri importante în greutate, disconfort fizic sau psihic, afectarea relațiilor ori a funcționării zilnice, e un semn că ciclul s-a strâns: stres → mâncat → vinovăție → și mai mult stres. Uneori, sub această dinamică se pot ascunde tulburări de comportament alimentar, care necesită evaluare de specialitate”, declară Cristina Bragarencu.
Schimbarea nu începe cu interdicții, ci cu înțelegere. Cu un pas mic, repetat, care rescrie rutina.
“Un exemplu simplu, dar puternic: ne imaginăm o seară după o zi plină. Simți tensiune și oboseală. În mod obișnuit, ai deschide punga de snacksuri. Astăzi, pui cronometrul pe 7 minute. În acest timp, bei un pahar cu apă, faci trei minute de întinderi și două runde de respirație 4-4-6. Te întrebi: „Ce simt? Ce am nevoie cu adevărat?” Poate încă vrei ceva de ronțăit; alegi o porție mică, o mănânci așezat(ă), încet. Sau poate observi că emoția și-a pierdut din intensitate și alegi altceva pentru seară. Diferența nu e „perfecțiunea”, ci prezența. Repetată, această prezență schimbă harta. Ideea centrală este că mâncatul emoțional nu are legătură doar cu foamea, ci cu nevoia de a calma o emoție dificilă. Cu cât învățăm să identificăm și să gestionăm acea emoție direct, cu atât nevoia de a folosi mâncarea ca refugiu scade”, explică psihologul clinician Cristina Bragarencu.
Vă rugăm să păstrați un ton respectuos în comentarii.
Limbajul ofensator, injuriile, comentariile instigatoare la ură sau postarea repetată și abuzivă a aceluiași mesaj pot duce la ștergerea comentariului și, în unele cazuri, la suspendarea temporară a dreptului de a comenta.
Comunitatea noastră este despre pasiunea pentru mâncare, rețete și experiențe culinare, iar discuțiile sunt binevenite atât timp cât rămân civilizate și constructive. Vă mulțumim că ne ajutați să păstrăm un spațiu plăcut pentru toți