Copiii Italiei, marcați de obezitate/Dieta mediteraneană a fost abandonată în favoarea celor 5 ”P”: pizza, paste, cartofi, proteine și pâine!

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Italia este cunoscută în întreaga lume drept patria dietei mediteraneene, un model alimentar asociat cu sănătatea și longevitatea.

Însă, în timp ce imaginea internațională a bucătăriei italiene rămâne legată de legume, leguminoase, pește, ulei de măsline și cereale integrale, realitatea din multe familii s-a schimbat radical.

Copiii italieni se numără astăzi printre cei mai supraponderali din Europa, iar problema este deosebit de gravă în sudul țării. În anumite zone din Campania, peste 40% dintre copiii de opt și nouă ani sunt supraponderali. La periferia orașului Napoli, în cartierul Ponticelli, medicii se confruntă cu forme tot mai severe de obezitate în rândul copiilor și adolescenților.

La 17 ani, are 170 de kilograme

Povestea lui Salvatore, un adolescent de 17 ani care cântărește 170 de kilograme, ilustrează amploarea fenomenului. Tânărul se deplasează cu dificultate, nu își poate lega singur șireturile, iar scuterul său Vespa nu mai face față greutății sale.

„Mănâncă încontinuu”, spune mama lui, Anna.

Salvatore a ajuns să aibă nevoie de intervenție medicală pentru a putea slăbi. La Spitalul Betania din Ponticelli, medicul Sonja Chiappetta tratează de 15 ani pacienți cu obezitate severă. Dacă în trecut majoritatea pacienților săi erau adulți de peste 50 de ani, acum situația s-a schimbat.

„Acum îi văd pe aceiași pacienți când sunt adolescenți, chiar și la 16 ani. Devin mai tineri și este înfricoșător”, spune medical, citat de BBC.com

În cazul lui Salvatore, operația bariatrică nu poate fi efectuată imediat, deoarece greutatea sa face ca intervenția să fie prea riscantă. Medicii i-au prescris un tratament cu un medicament din clasa GLP-1, pentru reducerea apetitului și scăderea în greutate, astfel încât intervenția chirurgicală să poată deveni posibilă ulterior.

Dieta mediteraneană, care a inspirat lumea, nu mai este aceeași!

Paradoxul este evident: Italia este țara care a contribuit decisiv la popularizarea dietei mediteraneene, însă alimentația de zi cu zi a multor copii italieni se îndepărtează tot mai mult de modelul tradițional.

În anii 1950, fiziologul american Ancel Keys și soția sa, biochimistul Margaret Keys, au studiat comunități din sudul Italiei și au observat rate scăzute ale bolilor cardiovasculare. Alimentația bazată pe legume, leguminoase, cereale integrale, pește și ulei de măsline a devenit ulterior unul dintre cele mai cunoscute modele de alimentație sănătoasă din lume.

Astăzi, însă, acea dietă este urmată de o proporție mult mai mică a populației.

„Dieta mediteraneană tradițională s-a pierdut. Doar 10% dintre italieni o urmează cu adevărat”, spune doctorul Valter Longo, directorul Institutului de Longevitate de la Universitatea din California de Sud.

El descrie alimentația modernă a multor italieni prin ceea ce numește „cei cinci P”: pizza, paste, cartofi, proteine și pane, termenul italian pentru pâine.

Transformarea poate fi observată și în oferta alimentară de zi cu zi. Rafturile magazinelor sunt pline de produse ultraprocesate, iar pizza tradițională este adesea încărcată cu ingrediente foarte calorice: cartofi prăjiți, cârnați și alte produse prăjite.

Copii de 2 sau 3 ani cântăresc 25 de kilograme

Medicii pediatri din Napoli văd consecințele acestei schimbări alimentare încă de la cele mai mici vârste.

Doctorul Roberto Berni Canani, medic pediatru și specialist în obezitate la Universitatea Federico II din Napoli, spune că a tratat copii de doar doi sau trei ani care ajungeau să cântărească 25 de kilograme.

Una dintre probleme este că părinții nu își dau întotdeauna seama că greutatea copilului reprezintă o problemă medicală.

„Vin să mă vadă din cauza altor probleme – tuse, dureri de stomac, diaree. Nu își dau seama că greutatea copilului lor este cea care le cauzează”, explică medicul.

Un exemplu este Francesca, o fetiță de zece ani care cântărește 60 de kilograme. Părinții au ajuns la medic din cauza unei tuse persistente și a dificultăților de înghițire, nu din cauza greutății.

Meniul ei zilnic include pâine cu Nutella la micul dejun, un pandișpan cu ciocolată ca gustare, paste cu linte la prânz și, de obicei, pui la cină.

„Dar ea nu mănâncă legume”, spune mama ei, Carmen. „I le pun în față, dar nu se atinge de ele.”

Familia insistă că fata este activă și practică gimnastică artistică și dans latino. Pentru părinți, însă, greutatea ei nu a fost considerată până atunci o problemă.

Doctorul Berni Canani atrage atenția că problema nu este o singură masă sau un singur aliment, ci modelul general de alimentație: gustări dese și bogate în calorii, băuturi îndulcite, prea puține fructe și legume și lipsa unei înțelegeri a modului în care aceste obiceiuri se acumulează în timp.

Obezitatea începe acasă și continuă la școală

Specialiștii atrag atenția că schimbarea nu poate fi obținută doar prin intervenții medicale. Obiceiurile alimentare se formează în familie, dar sunt consolidate de mediul în care cresc copiii.

În multe școli italiene, activitatea fizică este dificil de organizat. Clădirile istorice, unele găzduite în palate vechi, nu au fost proiectate pentru educația fizică modernă, iar sălile de sport sunt adesea prea mici.

La școala primară Ugo Foscolo din Napoli, profesoara Francesca Pecce spune că există copii a căror greutate o îngrijorează.

„În cultura napolitană, dacă un copil este puțin dolofan și are obrajii rumeni, oamenii cred adesea că este sănătos”, explică ea.

Profesoara consideră că școala poate juca un rol important în schimbarea mentalității.

„Uneori e mai ușor să-i educi pe părinți prin intermediul copiilor lor decât invers”, spune Francesca Pecce.

„Colegii mei știu deja ce e sănătos. Pur și simplu nu le pasă”

În Napoli au fost lansate programe de educație nutrițională destinate elevilor. Peste 17.000 de copii din 25 de școli urmează să participe la astfel de inițiative, iar familiile vor primi sprijin pentru a-și schimba obiceiurile alimentare.

Dar educația nu este suficientă întotdeauna.

Dragostea exprimată prin mâncare, o tradiție cu consecințe serioase

În Italia, ca și în alte culturi mediteraneene, mâncarea are o puternică dimensiune familială și afectivă. Mamele și bunicile își exprimă adesea grija și dragostea prin mâncare, iar un copil cu obraji rotunzi poate fi perceput drept sănătos și bine îngrijit.

Problema apare atunci când această mentalitate se combină cu accesul permanent la produse ultraprocesate, gustări bogate în calorii și băuturi îndulcite.

Rezultatul este o schimbare profundă a stilului de viață, în care alimentația tradițională este înlocuită treptat de un model mai bogat în calorii și mai sărac în alimente proaspete.

Italia recunoaște obezitatea drept boală cronică

Fenomenul este parte dintr-o criză globală. Organizația Mondială a Sănătății descrie obezitatea drept o „epidemie globală în creștere”, iar numărul persoanelor obeze la nivel mondial a depășit un miliard.

În 2025, Italia a adoptat o lege națională prin care obezitatea este recunoscută ca o boală cronică, progresivă și recidivantă. Schimbarea de perspectivă este importantă: obezitatea nu mai este privită doar ca rezultatul unor alegeri individuale greșite, ci ca o afecțiune influențată de factori biologici, de mediu și de circumstanțe sociale.

Regiunea Campania a devenit un teren de testare pentru noi metode de combatere a obezității infantile și juvenile. Printre acestea se numără și un studiu controversat care analizează efectele unei așa-numite „diete care imită postul”.

Cercetătorii intenționează să includă 300 de adolescenți supraponderali într-un regim alimentar extrem de restrictiv, cu un aport caloric foarte redus în primele zile, cu scopul de a obține o „resetare metabolică”.

Dr. Valter Longo susține că postul sau privarea controlată de alimente poate fi asociată cu o viață mai lungă și mai sănătoasă. Însă abordarea este controversată în cazul copiilor și adolescenților.

Pediatrul Roberto Berni Canani consideră că dovezile privind astfel de diete sunt încă insuficiente pentru ca ele să fie recomandate în ghidurile clinice și avertizează asupra posibilelor efecte psihologice ale dietelor restrictive asupra adolescenților.