Cum au ajuns europenii să consume produse obținute din „fluxurile secundare” ale procesării peștelui și fructelor de mare/ Până acum, erau considerate deșeuri

Ceea ce până recent era ignorat de industria alimentară și etichetat drept „rămășițe”, devine astăzi o resursă strategică. Un studiu recent realizat în rândul consumatorilor din Marea Britanie, Suedia și Germania dezvăluie o schimbare majoră de mentalitate: europenii sunt tot mai deschiși să consume produse obținute din „fluxurile secundare” ale procesării peștelui și fructelor de mare, scrie Mediafax.

74% dintre consumatori aleg reducerea risipei

Cercetarea indică faptul că trei sferturi dintre respondenți au o atitudine pozitivă sau neutră față de aceste produse. Cei mai entuziaști sunt tinerii din mediul urban și persoanele preocupate de un stil de viață sănătos, care văd în aceste ingrediente o sursă excelentă de proteine și o metodă eficientă de a proteja mediul prin reducerea risipei.

Mitul produselor „prea procesate”

Deși interesul este mare, există încă rezerve legate de gradul de procesare. Mulți consumatori se tem că aceste produse ar putea fi artificiale. Producătorii, precum compania finlandeză Hailia, demontează însă acest mit:

• Procesarea resturilor de pește (precum cozile sau bucățile rămase după filetare) este similară cu fabricarea chiftelelor tradiționale.

• Părțile secundare sunt manipulate sub aceleași standarde riguroase de siguranță alimentară ca și fileurile scumpe.

• Industria mizează pe o etichetare clară. În loc de termeni tehnici, se preferă formulări precum „produs din somon norvegian”, specificând că se folosește întreaga resursă, nu doar fileul.

Până la 70% dintr-un pește este neutilizat

Impactul economic este uriaș, având în vedere că între 30% și 70% din masa unui pește nu ajunge în consum direct după filetare. Prin transformarea acestor „subproduse” în alimente gata de consum, restaurantele de tip fast-food, cantinele și producătorii de semipreparate reușesc:

1. Să reducă risipa alimentară.

2. Să crească eficiența producției.

3. Să ofere produse cu o amprentă de mediu mult mai mică.

„Nu sunt deșeuri, ci materii prime valoroase care au fost subutilizate mult prea mult timp”, subliniază Michaela Lindström, CEO Hailia. Provocarea actuală a industriei nu mai este acceptarea publicului, ci educarea acestuia prin degustări și comunicare onestă.