Babicul de Buzău a primit certificarea europeană IGP și intră oficial în patrimoniul gastronomic protejat al Uniunii Europene / Ana Maria Mircea: „Această certificare aparține întregii comunități care a păstrat vie tradiția”

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Babicul de Buzău, unul dintre cele mai reprezentative produse tradiționale ale județului Buzău, a obținut oficial certificarea europeană de Indicație Geografică Protejată (IGP), după publicarea în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2026/1253 al Comisiei Europene.

Prin acest act legislativ, Comisia Europeană a decis înscrierea denumirii „Babic de Buzău” în registrul Uniunii de indicații geografice, după ce procedura de evaluare a fost finalizată, fără ca împotriva cererii depuse de România să fie formulate opoziții.

Recunoașterea europeană confirmă valoarea gastronomică și culturală a unui produs care de generații face parte din identitatea culinară a județului Buzău.

„Astăzi, în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, nu a fost înscris doar un produs, ci întreaga poveste a unui pământ binecuvântat. Babicul de Buzău a primit certificarea Indicație Geografică Protejată (IGP), devenind oficial simbolul culinar al unui județ care își prețuiește rădăcinile”, precizează Ana Maria Mircea, președinte al Asociației pentru Promovarea Babicului de Buzău.

Babicul are o perioadă de maturare de minimum 20 de zile

Babicul de Buzău este un salam crud-uscat realizat după o rețetă tradițională transmisă din generație în generație. Caracteristica sa distinctivă este utilizarea ardeiului iute, ingredient care conferă produsului gustul specific și personalitatea sa aparte.

Procesul de fabricație presupune afumarea lentă cu lemn de esență tare, presarea manuală și o perioadă de maturare de minimum 20 de zile. Potrivit producătorilor, momentul optim al maturării este identificat inclusiv prin sunetul caracteristic de „foșnet” al batoanelor, un indicator tradițional al calității produsului.

Asociația subliniază că specificul Babicului de Buzău este strâns legat de condițiile naturale ale zonei, de la ardeiul cultivat pe solurile nisipoase ale teraselor de luncă până la lemnul de stejar folosit în procesul de afumare.

Potrivit Anei Maria Mircea, certificarea reprezintă rezultatul eforturilor comune ale producătorilor, specialiștilor și instituțiilor implicate în procesul de acreditare.

Un nou capitol pentru gastronomia buzoiană

„Ne-am dorit să arătăm că un produs tradițional românesc poate îndeplini cele mai exigente standarde europene și poate deveni un ambasador autentic al României. Această certificare aparține întregii comunități care a păstrat vie tradiția Babicului de Buzău și tuturor producătorilor care au transmis această rețetă din generație în generație”, a declarat Ana Maria Mircea.

Aceasta a subliniat că recunoașterea europeană aduce și o responsabilitate suplimentară privind conservarea și promovarea patrimoniului gastronomic local.

„Privim această recunoaștere europeană ca pe o responsabilitate de a continua să valorificăm patrimoniul local, inclusiv prin proiecte culturale și editoriale dedicate istoriei și poveștilor care stau în spatele Babicului de Buzău și ale altor produse reprezentative ale zonei”, a adăugat președintele asociației.

Reprezentanții Asociației Babicului de Buzău consideră că obținerea statutului IGP nu reprezintă finalul demersului, ci începutul unei noi etape de dezvoltare și promovare a produsului pe piața europeană.

Asociația îi invită pe producătorii locali care respectă rețeta tradițională și standardele de calitate să se alăture demersului de protejare și promovare a produsului.

Ce crede SlowFood Buzău despre această reușită

Înregistrarea Babicului de Buzău ca produs cu Indicație Geografică Protejată (IGP) reprezintă o reușită majoră pentru vizibilitatea internațională a gastronomiei locale, însă procesul ridică semne de întrebare legitime privind riscul monopolizării unei tradiții de peste un secol. Procedura actuală pare a fi dominată de marii actori din industria cărnii, lăsând o voce extrem de limitată micilor producători artizanali care au transmis rețeta din generație în generație. Această uniformizare legislativă tinde să excludă variantele locale autentice și chiar să le interzică celor care produc babic de decenii dreptul de a mai folosi denumirea, transformând un instrument de protecție a patrimoniului într-o barieră comercială pentru creatorii săi de drept.

Mai mult, experiența arată că o certificare europeană garantează originea și eticheta, dar nu este automat sinonimă cu excelența gastronomică sau cu valorile Slow Food. Testele comparative „blind” din ultimii ani au plasat constant variantele industriale pe ultimele locuri, demonstrând că standardizarea nu asigură gustul, calitatea ingredientelor sau trasabilitatea materiei prime. Pentru a nu repeta greșelile observate în cazul Cârnaților de Pleșcoi — unde consumatorii reclamă adesea pierderea legăturii reale cu teritoriul și cu sustenabilitatea —, comunitatea trebuie să găsească un echilibru prin care să promoveze brandul regional la nivel european fără a distruge diversitatea și autenticitatea artizanală care au făcut babicul celebru.