VIDEO | Printre bivoli și dor de casă / Povestea muncitorilor din Sri Lanka ajunși în România, o viață departe de casă a doi străini care muncesc într-o fermă din România

Într-o fermă de bivoli din România, sărbătorile se trăiesc altfel. Ziua de Paște nu seamănă cu cea din calendare sau din reclame. Nu sunt mese întinse și nici agitația orașelor. Sunt animale, noroi, muncă și, undeva între ele, doi oameni veniți de la mii de kilometri distanță. Sunt din Sri Lanka și lucrează aici, într-o gospodărie în care animalele trebuie îngrijite zilnic, indiferent de sărbătoare.

În imaginile publicate de Transilvania-TV, aceștia stau lângă patronul lor, zâmbesc timid și încearcă să lege o conversație într-o română mai mult decât modesta. Pentru ei, Paștele nu este o zi liberă, ci doar o altă zi de muncă, asta în ciuda faptului că patronul lor le-a spus să nu facă munci grele în zilele de sărbătoare. „Și-a luat hainele de lucru și a mers la utilaje, să lucreze. Le-am spus că azi e Paștele, nu lucrăm”, spune Vasile Nechita, un fermier ce se ocupă de creșterea bivolilor în Gârbou-Sălaj.

Au învățat să spună în română „Christos a înviat” și să ciocnească ouă. Masa a fost specifică și au primit și un pahar de pălincă. Însă pe dealurile Gârboului, situat undeva între Cluj și Sălaj, viața la ciurdă nu e ușoară. „Am ajuns la ei prin intermediul internetului și din necesitate, din lipsă de personal care să lucreze, am apelat la angajați din alte țări. Prima dată am ajuns un angajat, am văzut că merită și își dă silința de a lucra, apoi am mai adus un angajat. Sunt două persoane din Sri Lanka. Prima dată a fost mai  greu că nu înțelegeau nici ei limba, nici eu”, mai spune fermierul. Însă internetul i-a ajutat și de această dată, astfel că cu ajutorul unei aplicații pentru traduceri, au reușit să se înțeleagă. „Au învățat ei limba română”, conchide el.

Angajați care refuză bani suplimentari

Înțeleg însă cuvinte simple: „haide”, „du-te”, „da” sau „nu”. Știu și alimentele cum se numesc și unul dintre ei spune că el mai mult îi place carnea. Neimal și Nishanta au început să se adapteze, unul spune că este de doi ani și jumătate aici, iar celălalt a venit mai târziu. „Nu a vrut să-și ia concediu în primul an de frică să nu piardă locul de muncă”, mai spune fermierul despre primul venit. „După ce a venit și al doilea, și-au luat concediu cu rândul, nu deodată, de teamă să nu piardă jobul”, mai spune el.

„Sunt harnici, iau totul în serios, știu ce au de făcut acum după ce au învățat. Stăm într-o curte, nu beau, nu se ceartă”, completează fermierul.

Surpriza lui cea mare a fost când a vrut să îi plătească suplimentar – știind că ei trimit tot salariul familiei – iar aceștia au refuzat banii. „Le mai dau bani pe lângă salar, să meargă să-și mai cumpere și ei câte ceva de la alimentara. Nu cumpără țigări sau alcool, le mai dau să-și ia ei pâine, sau ce vor. Și am vrut să le mai dau și au zis: nu, că mai avem de data trecută. Ne-a rămas bani. Dacă te gândești, rar un angajat care să refuze bani. Dar ei mai aveau bani de duminica trecută”, relatează Vasile Nechita.

Povestea lor, povestea românilor de acum 30 de ani

La un moment dat, unul dintre ei primește un apel video. Se luminează la față și întoarce telefonul spre ceilalți. „Fata mea”, spune mândru, arătând imaginea de pe ecran. Până la urmă, sunt aici să-și ajute familiile, iar asta îl face pe fermier să-și amintească de vremurile de după anii ’90, când românii erau în aceeași situație. „Chiar și eu am fost plecat să muncesc în alte părți”, recunoaște fermierul. „Încerc să-i respect, să-i ajut cu ce au nevoie”, mai spune el.

Povestea lor nu este una singulară. În ultimii ani, România a început să atragă tot mai mulți muncitori din Asia. Doar din Sri Lanka, peste 15.000 de oameni lucrează în țară, într-un fenomen care crește de la an la an. Mulți ajung în construcții, restaurante sau agricultură. Alții, ca în acest caz, îngrijesc animale. Vin pentru salarii care, chiar dacă nu sunt mari pentru România, sunt semnificativ mai bune decât cele din țările lor de origine.

În această fermă de bivoli se vede o realitate mai puțin discutată. România nu mai este doar o țară din care se pleacă. A devenit și un loc în care vin alții să muncească. Sunt oameni care fac muncile pe care, odinioară, românii le făceau în alte țări. Iar imaginea unui muncitor care își arată copilul pe telefon, în timp ce în jurul lui animalele își văd liniștite de rutină, spune mai mult decât orice statistică.