Slujește la biserică duminica, merge la serviciu în timpul săptămânii și crește prepelițe acasă, în familie / Ionuț Boer: „A început ca o afacere de familie și vrem să o dezvoltăm pentru a aduce un beneficiu în familie. Dar asta o putem face doar împreună”

În șura bunicii din Copalnic, printre cuști, hrană și cofraje cu ouă mici și pătate fin, povestea lui Ionuț Boer a crescut încet, fără planuri mari și fără calcule făcute la milimetru. A pornit simplu, din casă, din nevoia de a pune pe masă ceva bun pentru familie și, mai ales, pentru cele două fetițe.

Vezi galeria foto
5 poze

Ionuț Boer este preot, dar nu a trăit niciodată doar într-o singură lume. La început a slujit ca preot voluntar, așa că și-a luat și un loc de muncă la o companie din județ. Jobul l-a păstrat și astăzi. Duminica merge la slujbă în satul Bontăieni din Maramureș, iar în restul săptămânii își împarte timpul între serviciu, familie și mica fermă de prepelițe care a prins viață în gospodăria bunicii.

„În primul rând, este o mică afacere de familie pe care am pornit-o pentru un consum propriu”, spune el. Nu a început cu gândul la piață sau la profit, ci cu o grijă firească pentru ai lui. „Consumând frecvent ouă de prepelițe și dorind să aducem fetițelor noastre ouă cât mai proaspete și cât mai sănătoase, am zis să vedem ce înseamnă.”

Așa au apărut primele păsări care au început, apoi, să facă ouă. „Am început prin a achiziționa 60 de pui de prepeliță, pe care i-am crescut și au început să producă ouă. La început le-am consumat în familie, le-am folosit în scop propriu”, povestește el. Dar vestea s-a dus repede printre apropiați, iar cei care știau cum sunt crescute păsările au început să ceară și ei ouă. „Apropiații noștri au început să ne solicite un cofrag de ouă, câteva ouă de prepeliță, deoarece știau că sunt proaspete, sunt crescute într-un mediu cât mai natural.”

Cerere mai mare, ofertă mai mare

De aici, lucrurile s-au mișcat aproape firesc. Cererea a crescut, iar familia a decis să crească și efectivul. „Crescând cererea apropiaților noștri, am decis să ne creștem capacitatea și să mai achiziționăm câteva prepelițe”, mai spune el.

Au urmat incubatoarele și primele încercări de extindere. „Astfel am început să punem în incubatoare ouă de prepeliță”, spune Ionuț Boer. Apoi a venit și nevoia de a face lucrurile corect, cu acte și analize. Un sprijin important a venit din Baia Mare, prin grupul Roade de Oraș. „Ne-a ajutat foarte mult prin faptul că, odată ajunși acolo, am făcut toate actele necesare la Direcția Sanitar-Veterinară, adică certificat de producător, carnet de producător, analiza ouălor.”

Pentru el, această etapă a însemnat mai mult decât respectarea unei proceduri. A fost și o formă de responsabilitate față de cei care cumpără. „Ne-am dorit să oferim copiilor noștri ouă cât mai sănătoase și cât mai proaspete și, având în vedere că cererea a fost destul de mare, dorim și clienților noștri și viitorilor clienți să le oferim aceeași calitate.”

Afacerea a început să crească din nou. Astfel, o nouă serie de ouă a ajuns la incubator, apoi încă una. Astăzi, efectivul este mult mai mare decât la început. „Am ajuns la un efectiv de 200-220 în momentul de față, dar am început să colaborăm și cu câteva restaurante din zonele locale și cererea este din ce în ce mai mare”, mai spune el. Dar în gospodărie sunt acum nu doar păsări mature, ci și pui foarte mici, semn că extinderea continuă. „Avem 200-220 de prepelițe mature și aproximativ 150 de pui de aproximativ o săptămână, deci o să ajungem la 400-400 și ceva de prepelițe.”

Planuri de extindere

Planurile sunt mai mari, dar ritmul va rămâne atent controlat. „Suntem pregătiți momentan pentru o capacitate de peste 1000 de prepelițe dar, vrând să le dăm mereu proaspete, o să creștem doar în măsura cererii.”

Investiția, spune el, nu a fost copleșitoare. „La început, investiția nu a fost foarte mare. Este o investiție medie, să spun așa.” Mai important este că banii s-au întors repede. „În momentul de față, cu cele 200 și ceva de prepelițe, am început din aprilie și toată investiția am recuperat-o.” În opinia lui, cheia este simplă: acte în regulă și o piață de desfacere stabilă. „În maxim un an de zile, dacă toate actele sunt în regulă și dacă ai o piață de desfacere, se poate recupera investiția foarte ușor.”

Dincolo de cifre, prepelițele au și ritmul lor biologic precis. „O prepeliță face în mod normal un ou pe zi”, spune Ionuț Boer. Tot primul an este și cel mai productiv. „În primul an face un ou pe zi, cel puțin. Poate să facă și două. După un an de zile, producția scade. Poate un ou la două zile”, completează el, iar ciclul până la primele ouă este destul de scurt. „Ele stau la incubat două săptămâni, după care, după cinci săptămâni, încep să ouă. Deci cam șapte săptămâni în total.”

Familia, în centrul micii afaceri

Dar, pentru el, centrul acestei povești nu este doar producția. Este familia. „Am început această mică afacere de familie deoarece fetițele sunt foarte implicate în creșterea puilor și alimentarea lor cu hrană, colectarea ouălor și se creează o legătură.” În jurul acestor gesturi zilnice, se adună și sensul întregii munci. De altfel, chiar denumirea firmei este formată din inițialele lor și a celor două fiice, astfel că, practic, întreaga afacere este legată de familie.

„A început ca o afacere de familie, dar putem și credem și vrem să o dezvoltăm pentru a aduce un beneficiu în familie. Dar asta o putem face doar împreună”, spune el. Tocmai aici pare să stea miza cea mai mare. Nu doar într-un venit în plus, ci într-o muncă făcută în comun, într-un proiect pe care toți îl simt al lor.

Nici efortul nu este, spune el, unul uriaș. „Nu necesită mult efort, nu necesită mult timp, câteva ore pe zi în care trebuie să ne ocupăm de cele necesare lor, iar în rest ne bucurăm de productivitate, în sensul în care avem mereu ouă proaspete, ouă sănătoase și multe beneficii.”

Și hrana păsărilor urmează aceeași logică a simplității și a grijii. „Este un produs natural pe care îl achiziționăm acum, dar ne propunem, în funcție de dezvoltarea pe care o să o avem, să-l producem chiar noi și de aceea nu le oferim furaje cu alți aditivi.”

În șura bunicii din Copalnic, mica fermă de prepelițe nu vorbește doar despre producție, incubatoare și cofraje. Vorbește despre un om care și-a păstrat credința, munca de zi cu zi, dar a făcut loc, între toate, unei preocupări care îi ține familia aproape.