Peste 60 de soiuri de tărtăcuțe și tigve, păstrate la Banca de Resurse Vegetale din Buzău. „Salvăm nu doar semințele, ci și povestea lor”

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

De la forme de ghindă, pară și clepsidră până la fructe acoperite cu „negi” sau cu aspect de degete, peste 60 de soiuri de tărtăcuțe și tigve sunt conservate la Banca de Resurse Vegetale Genetice (BRGV) Buzău. Plantele, asociate cu toamna și cu gospodăriile tradiționale românești, au avut în trecut și utilizări practice, de la recipiente pentru semințe și sare până la instrumente muzicale, relatează Agerpres.

Tărtăcuțele și tigvele fac parte din familia curcubitaceelor și sunt cunoscute mai ales pentru formele și culorile neobișnuite. Odată ajunse la maturitate, fructele dezvoltă o coajă tare, ceea ce le permite să fie păstrate mult timp și folosite ca obiecte decorative sau recipiente.

Una dintre cele mai cunoscute forme este cea de clepsidră, asemănătoare cifrei opt. Înainte de apariția recipientelor din plastic și a sticlei produse industrial, tigvele erau folosite în gospodăriile rurale pentru păstrarea semințelor și a sării, dar și pentru scoaterea lichidelor din vase mari.

„În Bancă avem peste 60 de astfel de varietăți stabilizate, cu expresivitate distinctă. Specia cu denumirea populară de tigvă a fost apreciată pentru frumusețea ei din punct de vedere decorativ. Tigvele au fost utilizate în gospodărie în trecut și încă mai sunt folosite în unele zone din țară pentru păstrarea semințelor”, a declarat pentru AGERPRES directorul BRGV Buzău, Costel Vînătoru.

Potrivit acestuia, după ce ajung la maturitate, fructele seacă, iar semințele sunt îndepărtate. Recipientul astfel obținut poate fi folosit pentru păstrarea semințelor de legume pe durata unui an.

Tigvele cu tub mai lung aveau și o altă întrebuințare. Prin perforarea fructului, acestea puteau fi folosite pentru scoaterea lichidelor din butoaie sau alte recipiente mari. Unele erau transformate în instrumente muzicale sau lămpi decorative.

Tărtăcuțele, în zeci de forme și culori

În luna octombrie, solariile BRGV Buzău sunt decorate natural de fructele provenite din soiurile conservate în colecție. Unele seamănă cu ghinde sau pere, altele au formă de turban, sunt sferice sau prezintă striații și protuberanțe.

Există și tărtăcuțe cu numeroase mici umflături, asemănătoare unor „negi”. Culorile variază de la alb și alb cerat la galben, verde, portocaliu sau combinații de verde, galben și alb. Unele fructe pot ajunge la greutăți de unul-două kilograme.

„În general, forma tărtăcuțelor este diversă, plecând de la cea de pară, pot avea striații, altele dungi, unele cântăresc între un kilogram și două kilograme, pot avea concrescențe, foarte mulți ‘negi’ neregulați la exterior, sunt de culori diferite, de la alb, alb cerat, la galben, amestecuri de verde cu galben și cu alb, portocalii”, a explicat Costel Vînătoru.

Tărtăcuțele erau cultivate în trecut în multe gospodării și aveau atât rol decorativ, cât și practic. Erau așezate la ferestre sau folosite în diverse aranjamente, alături de flori, gutui și mere.

Formele lor le făceau atractive și pentru copii, care le foloseau în jocuri. Unele dintre aceste plante sunt și rezistente, fiind utilizate în trecut inclusiv ca portaltoi pentru altoirea pepenilor.

Patisonul, „dovlecelul cu degete”

Colecția BRGV include și specii comestibile. Printre acestea se află patisonul, cunoscut în unele zone drept „dovlecelul cu degete”.

„Patisonul este foarte gustos, cu o pulpă mult mai densă, rafinat la gust. În literatura veche nu găsim dovlecelul, ci găsim patisonul, dovleacul, dovleacul plăcintar și dovleacul de copt”, a spus directorul BRGV.

Conservarea acestor varietăți este însă dificilă. Curcubitaceele se polenizează ușor între ele, iar încrucișarea poate produce descendențe instabile sau plante cu caracteristici noi.

Pentru a menține cât mai bine caracterele genetice ale soiurilor, cercetătorii BRGV folosesc sere protejate cu plasă anti-insecte, care limitează pătrunderea polenului provenit de la alte plante.

„Jocul acesta de culoare și de mărime este aproape imprevizibil. Semeni o sămânță dintr-un fruct și anul următor ai surpriza că apar varietăți noi, de aceea, stabilizarea genetică se face cu mare greutate”, a explicat Vînătoru.

Un patrimoniu agricol păstrat prin semințe

Dincolo de valoarea lor decorativă, tărtăcuțele și tigvele fac parte din patrimoniul agricol tradițional românesc. BRGV Buzău urmărește conservarea acestor resurse genetice, inclusiv a soiurilor care au fost cultivate în gospodăriile rurale și care riscă să dispară.

În trecut, tărtăcuțele nu erau neapărat cultivate în parcele separate. Plantele puteau crește printre porumb și fasole sau pe diverse structuri din gospodărie, iar formele și culorile fructelor deveneau vizibile după recoltare.

„Acestea fac parte din tradiția noastră. Orice gospodărie avea această bogăție, fiecare se identifica într-un fel cu speciile de tărtăcuțe pe care le cultiva și le păstrăm”, a declarat Costel Vînătoru.

Directorul BRGV spune că aceste plante erau folosite și în decorarea caselor și la anumite ceremonii, fiind asociate cu hărnicia familiei și cu frumusețea gospodăriei.

„Sunt un simbol al frumuseții toamnei, sunt ca niște opere de artă naturale. Noi vorbim de o pagină importantă de istorie a neamului nostru și noi trebuie să salvăm aceste semințe care au fost cultivate de înaintașii noștri. Aceasta este misiunea noastră principală, să salvăm aceste tezaur, noi nu salvăm numai semințele, ci și povestea lor”, a subliniat Vînătoru.

Banca de Resurse Vegetale Genetice Buzău are în colecții peste 20.000 de soiuri de plante biobancate, în principal legume și flori, dar și plante aromatice și medicinale.