Spania: Fisticul devine cultura-refugiu a fermierilor din Aragón în plină criză agricolă / Fermierii îl văd ca alternativă la culturile care nu mai aduc profit

Fisticul începe să fie privit în Aragón ca una dintre puținele culturi capabile să ofere o ieșire din criza de rentabilitate a agriculturii tradiționale. Tot mai mulți fermieri renunță la cereale, porumb sau chiar viță-de-vie și se orientează spre acest fruct uscat, atrași de prețurile mai bune și de adaptarea sa la clima locală. Potrivit Cope, Aragón a devenit deja al treilea producător de fistic din Spania, cu o recoltă de 110 tone în 2025. Extinderea culturii este vizibilă și în teren: 850 de hectare sunt în provincia Zaragoza, 687 în Huesca și 417 în Teruel, iar regiunea are deja două unități de procesare funcționale, în Laluenga și Andorra, plus o a treia proiectată în La Muela.

În centrul acestei schimbări stă lipsa de profitabilitate a culturilor clasice. Alejandro Bibrián, președintele APISTAR, asociația cultivatorilor de fistic din Aragón, spune că multe culturi tradiționale din Spania, precum cerealele, porumbul sau lucerna, ajung să fie vândute la prețuri comparabile cu cele de acum 30 de ani, ceea ce îi împinge pe agricultori să caute alternative mai rentabile.

„Cultură-refugiu”

În acest context, fisticul a căpătat statutul de „cultură-refugiu”. Aragón are în prezent în jur de 2.000 de hectare cultivate cu fistic, iar suprafața crește de la an la an. Interesul este în urcare și la nivelul producătorilor: APISTAR are aproape 100 de membri, iar cererile de asociere continuă să vină. Migrația spre această cultură nu vine doar din zona cerealelor. Potrivit lui Bibrián, există fermieri care smulg vii sau alte plantații pentru a pune în loc migdal sau fistic, iar explicația este aceeași: cultura pe care o aveau nu mai este rentabilă și îi duce pe pierdere.

Rentabilitatea rămâne principalul argument. După decojire și uscare, fermierul primește între 4 și 6 euro pe kilogram, în timp ce, la nivel general, prețurile pentru această piață se situează între 6 și 7 euro pe kilogram. Valoarea depinde de mai mulți factori, în special de separarea între fisticul deschis și cel închis, dar și de calibru, exemplarele mai mari fiind mai bine plătite.

Succesul culturii ține și de potrivirea cu terenul și clima din Aragón. Bibrián explică faptul că fisticul suportă bine frigul, are nevoie de multe ore reci pentru o polenizare corectă și rezistă foarte bine la căldură. În plus, înflorește târziu, ceea ce reduce riscul de îngheț, iar vântul specific regiunii favorizează polenizarea.

Și destinațiile producției sunt deja clare. Între 70% și 80% din producția din Aragón este reprezentată de soiul Kerman, folosit în principal pentru consumul ca snack. Restul se împarte între soiul Shiora, cu utilizare mixtă, și Larnaca, orientat integral spre industrie, mai ales pentru cofetărie și cosmetică.

Potențial, dar nu certitudine

Cu toate acestea, cultura nu promite câștiguri rapide. Fisticul este un arbore care cere răbdare: ajunge la producție deplină în 8-9 ani în sistem neirigat și în 6-7 ani în regim irigat. În Aragón, cele mai vechi plantații au doar 12-13 ani, ceea ce înseamnă că potențialul de creștere al producției este încă mare în anii următori.

Deocamdată, aproape întreaga producție spaniolă merge la export. Piața italiană este deosebit de interesată de fisticul spaniol, în special datorită unei industrii puternice de cosmetică și patiserie. Prezența fisticului național în magazine devine tot mai vizibilă, dar grosul recoltei pleacă în continuare spre exterior. În același timp, președintele APISTAR temperează entuziasmul excesiv. El avertizează că fisticul este adesea prezentat prea idilic și că succesul depinde de alegerea soiului potrivit, de calitatea solului și de consultanța tehnică. Cu alte cuvinte, nu orice teren și nu orice fermier vor transforma automat această cultură într-un succes. (