Delicatesele din Poiana Fermecată / De la o pensiune ascunsă între munți la o gamă de produse artizanale care duc gustul naturii în toată lumea / Ramona Pîrvu: „Reinventăm rețete vechi, le combinăm, le sofisticăm, dar păstrând stilul și modul de lucru complet manual”

Drumul spre Poiana Fermecată începe, de fapt, cu un loc, nu cu o etichetă și nici cu o strategie de brand. Înainte de borcanele cu dulceață, sirop sau șerbet, a existat o poiană adevărată, un pârâu, o pădure și liniștea pe care orașul nu o mai poate oferi. Un loc ce te trimite imediat cu gândul la lecturile copilăriei, la celebra „Dumbrava minunată” a lui Mihail Sadoveanu, unde pădurea nu este doar decor, ci un spațiu viu, aproape vrăjit, care schimbă felul în care privești lumea.

Acolo s-a născut și povestea relatată astăzi de Ramona Pîrvu, reprezentanta Poiana Fermecată, într-un interviu acordat G4Food. Povestea sună mai degrabă ca o întoarcere acasă decât ca o prezentare de business. „La început, Poiana Fermecată a fost o pensiune turistică, în care turiștii pasionați de natură veneau «să-și încarce bateriile» și să se bucure de minunile neîntinate ale naturii, de ciripitul păsărilor, de aerul pur, de peisajul mirific desenat parcă de mâna unui pictor iscusit și… de bucatele delicioase preparate aici după rețete tradiționale, unele păstrate în formă lor veche, altele puțin reinventate sau complet sofisticate cu bun gust și cu multă pasiune.”

În această descriere stă aproape toată esența brandului. Poiana Fermecată nu a pornit din laborator, nici dintr-un plan de extindere. A pornit dintr-o experiență. Dintr-o așezare în care natura intră direct în ritmul casei și al bucătăriei. Ramona descrie locul ca pe un spațiu care hrănește și inspiră în același timp. „Poiana este «udata» de Pârâul Strigoiu, care se varsă chiar la poarta noastră, în Râul Bughea, iar din grădină se trece direct în pădure. Aici se găsesc din belșug plante medicinale și fructe de pădure (muguri de brad și de pin, izmă, păpădie, zmeură, fragi, afine, mure, cireșe amare, cătină, măceșe, alune de pădure), dar și diferite specii de ciuperci.”

Locul care a dat numele și direcția

Numele nu este un artificiu poetic, nici o formulă de marketing menită să îmbrace frumos niște produse artizanale. „Am numit-o așa pentru că este un loc minunat. Și este locul în care eu m-am născut și care mă inspiră în tot ce fac.”

În jurul acestui nucleu s-a construit apoi tot restul. Mai întâi turiștii, apoi mesele pregătite pentru ei, apoi reacțiile celor care au gustat și au vrut să ia cu ei ceva din această experiență. „Mai apoi, turiștii fermecați de acest Colț de Rai și de bunătățile încercate aici, ne-au încurajat să nu ținem doar pentru noi (și pentru ei) aceste delicatese, ci să le promovăm și în rândul celor care nu reușesc să ajungă la noi. Așa a luat naștere gama noastră de produse: «Delicatese din Poiana Fermecata»”.

În această trecere de la ospitalitate la producție se simte un detaliu important. Poiana Fermecată nu s-a desprins de locul de origine. A încercat, mai degrabă, să îl conserve în toate produsele pe care le prepară.

O afacere mică, făcută cu rădăcini mari

Ramona Pîrvu vorbește despre brand în termenii unei moșteniri. Vorbește despre valori, rădăcini și continuitate. „Delicatesele din Poiana Fermecată există deja din anul 2011, iar pasiunea cu care le-am creat este chiar mai veche. Am fost de la început și suntem în continuare o mică afacere de familie”, explică ea. Apoi vine și definiția profundă a acestei munci. „Valorile în care credem sunt neprețuite: păstrarea rădăcinilor și punerea în valoare a tradițiilor și a ingredientelor locale provenite din zona dragă a Muscelului, din care și noi ne tragem seva. Este moștenirea noastră, pe care muncim în fiecare zi cu drag să o promovăm, să o sofisticăm și să o lăsăm mai departe generațiilor viitoare, ca pe un bun de mare pret”, mai arată Ramona Pîrvu.

De altfel, ideea de tradiție aici nu apare ca la muzeu. Nu este vorba despre conservare rigidă, ci despre o tradiție care se lasă reinterpretată, fără să fie trădată.

Ramona Pîrvu spune că începutul a fost modest, cu doar câteva produse. „Am început timid, în anul 2011 cu o gamă de cinci siropuri naturale, două feluri de dulceață și două articole care aveau la bază ghebele de pădure.” Dar drumul nu s-a oprit acolo. „Pe măsură ce produsele au început să fie cunoscute și din ce în ce mai cerute de publicul nostru fidel, am început să lărgim gama cu alte și alte produse – toate preparate exclusiv manual, după rețete tradiționale”, mai detaliază ea. În același timp, explică și semnătura distinctă a casei: „Reinventăm rețete vechi, le combinăm, le sofisticăm, dar păstrând stilul și modul de lucru complet manual.”

Gustul care poartă și muncă, și memorie

Ramona Pîrvu explică, apoi, diferența dintre un produs artizanal și unul industrial. Nu o face agresiv și nu opune simplist cele două idei. Dar insistă asupra muncii și asupra autenticității ingredientelor. „Noi, când spunem fructe de pădure, să știți că vorbim doar despre fructe culese din pădure”, explică ea, iar acest lucru fixează imediat diferența. Apoi detaliază: „Plantele culese direct din natură au caracteristici mult superioare celor cultivate, din punct de vedere al mirosului, gustului, texturii și al proprietăților organoleptice.”

Dar poate că adevărata diferență nu stă doar în fruct, ci în felul în care este lucrat. „Pe de altă parte, gândiți-vă că toate preparatele noastre, absolut toate, sunt făcute manual; ele conțin și o parte din energia noastră, din pasiunea noastră, din sufletul nostru pe care îl punem fără nicio măsură în tot ce facem aici.” Iar imediat după această mărturisire, Ramona găsește imaginea cea mai apropiată de sensibilitatea publicului. „Așa cum făcea și mama fiecăruia dintre noi când prepara un borcan de șerbet sau câteva borcănele de dulceață pentru noi, în copilărie.”

Luxul, între aur, argint și rafinament

În ultimii ani, unele dintre cele mai comentate produse ale gamei au fost dulcețurile cu foițe de metale prețioase. Dulceața de nuci verzi cu aur și dulceața de trandafiri cu argint au atras atenția tocmai pentru că par să ducă produsul tradițional într-o zonă de artă gastronomică.

Ramona Pîrvu spune că aceste produse fac parte dintr-o colectie de lux și detaliază simbolistica. „Fulgii de aur alimentar pur 24 k pe care îi folosim în dulceața de nuci verzi simbolizează apartenența preparatului la o categorie de lux, rafinamentul sși valoarea sa superioară. Fulgii de argint alimentar pur pe care îi folosim în dulceața de trandafiri conferă o semnificație de eleganță și rafinament preparatului, datorită efectului vizual metalic, stralucitor, care se adaugă gustului rafinat. Din punct de vedere vizual, am identificat o compatibilitate de excepție între nuci verzi și aur pe de o parte, și între trandafiri și argint pe de altă parte.”

Și mai important este că această estetică este susținută de studiu și formare. Atât ea, cât și soțul ei, au studiat permanent pentru a se perfecționa în acest domeniu. „Ca în orice domeniu de activitate, dacă vrei să fii bun în ceea ce faci, trebuie să te perfecționezi. Nimeni nu poate fi cel mai bun doar prin muncă și talent. Așa că ne-am apucat să învățăm, să aprofundăm. Atât eu, cât și soțul meu avem la baza o carieră clădită pe educație și profesie economică, de business.

Dar pentru pasiunea asta a noastră ne-am apucat din nou, la a două tinerețe, de învățat. Așa că am devenit șefi bucătari și nutriționiști. Și învățătură asta, combinată cu pasiunea, dar și cu experiență pe care am căpătat-o în toți acești ani, ne-au adus acum în situația în care da – suntem capabili să preparam alimente cu un grad ridicat de rafinament.”

Prietenii unui gust care rămâne

La final, poate cea mai caldă imagine este cea a relației cu publicul. Ramona Pîrvu refuză termenul de „clienți fideli” și îl înlocuiește cu unul mult mai apropiat. „Noi nu avem clienți fideli. Avem prieteni! Prietenii Delicateselor din Poiana Fermecata.”

În această formulă stă, probabil, și secretul longevității unei povești care s-a născut în pădure și a ajuns pe mesele multor oameni. Iar promisiunea rămâne deschisă. „Tot timpul o să vă surprindem. Este încă un motiv pentru care prietenii noștri rămân cu noi, în cercul încrederii”, conchide ea.

Poiana Fermecată pare mai degrabă o formă de a conserva un peisaj, o familie și o emoție. Iar în fiecare borcan se păstrează ceva mai mult decât o rețetă.