foto: ilclubdellericette.it
I maritozzi sunt desertul obligatoriu atunci când pui prima dată piciorul la Roma. Înseamnă un aluat dulce și pufos umplut din abundență cu frișcă. Au o formă unică, le recunoști dintr-un milion de deserturi și te lingi la propriu pe degete după mănânci unul.
Urmărește mai jos producțiile video ale G4Food:
- articolul continuă mai jos -
Este un preparat a cărui legendă îi precede renumele. Se spune că exista deja încă din perioada Romei Antice, când era un fel de chiflă dulce, preparată din făină, miere, stafide, ulei/untură și sare. Un aliment sățios, care să astâmpere foamea claselor de jos și a soldaților.
Numele său provine de la tradiția vechilor ritualuri de logodnă, când viitorul soț (marito) dăruia acest desert viitoarelor soții, ascunzând uneori în interior un inel. Ritual care avea să capete în timp numele dialectal de Er Santo Maritozzo. Maritozzo – formulă afectuoasă derivată de la marito. La fel de interesant, niște variante arhaice asemănătoare se numeau panmarito.
Astăzi, s-a transformat într-un desert celebru pentru umplutura generoasă de frișcă bătută, devenind dintr-un fel de pâinea săracului într-un desert irezistibil, care se consumă începând de la micul dejun. Nu întâmplător i se mai spune și „al optulea rege al Romei”.
De la Roma, în toată lumea
A depășit însă demult zona sa geografică de origine și a început să fie preparat și vândut nu doar în restul Italiei. De pildă, „Italian cream bun” a fost inclus în oferta lanțului britanic Caffè Nero, cu peste o mie de locații în aproximativ zece țări.
Aici, maritozzo este prezentat ca o noutate de neratat și concurează cu marii clasici ai patiseriei internaționale precum croissantul francez cu unt sau brownies cu ciocolată belgiană. Și mai curios, în Japonia, acest desert a fost reinterpretat chiar și în stil local, devenind Sushitozzo – un onigiri cu ton proaspăt și wasabi picant.
Cum se prepară maritozzi
Aluatul pentru maritozzi se prepară cu o zi înainte, fiind lăsat peste noapte la frigider. În dimineața următoare, acesta este modelat și păstrat în camera de dospire timp de câteva ore. De acolo ajunge în cuptor, iar după coacere este lăsat să se răcească. Abia în această fază este umplut cu frișcă preparată la moment, pentru că una din caracteristicile unui maritozzo reușit este prospețimea. Este consumat în aceeași zi.
În ceea ce privește aluatul, este tot un aluat dospit, însă prevede printre ingrediente ulei de măsline, și nu unt. Rețeta care apare în mor recurent în mai multe cărți clasice de rețete italiene este cea care urmează.
Ingrediente
• 500 g făină de forță, cu procent ridicat de proteine
• 7 g drojdie de bere deshidratată
• 90 g zahăr
• 300 ml lapte + încă puțin pentru uns pe deasupra
• 40 g unt topit
• coaja rasă de la o lămâie
• aromă de vanilie
• 500 ml frișcă
• zahăr pudră pentru decor
Procedeu
Turnăm făina într-un bol încăpător, adăugăm drojdia și amestecăm cu mâinile.
Separat, dizolvăm zahărul în lapte, peste care adăugăm și untul topit, coaja de lămâie și aroma de vanilie.
Adăugăm treptat acest amestec lichid peste făină, amestecând cu mâna, ca la cozonac. Când aluatul devine mai consistent, îl mutăm pe blatul de lucru și îl frământăm până devine neted și omogen.
Îl mutăm înapoi în bolul unde am început, îl crestăm deasupra, acoperim cu folie și lăsăm la dospit în frigider peste noapte.
A doua zi, presărăm făină pe blat și răsturnăm aluatul. Îl rulăm sub forma unui cilindru lung.
Porționăm în 8 părți egale, cărora le dăm formă rotundă cu mâna. Sau, dacă preferăm, puțin alungită.
Așezăm bilele într-o tavă tapetată cu hârtie de copt, lăsând spațiu între ele. Acoperim cu folie și mai lăsăm la dospit circa o oră la temperatura camerei. Dospirea a ajuns la final atunci când apăsând peste aluat revine încet la forma lui inițială.
Ungem suprafața fiecărui maritozzo cu puțin lapte, folosind o pensulă.
Coacem la cuptor la 180°C cuptorul static circa 30 de minute, sau ceva mai puțin, chiar, funcție de puterea cuptorului.
După coacere, lăsăm maritozzi să se răcească bine. Între timp, batem frișca tare, iar când sunt reci tăiem fiecare maritozzo pe lungime, fără a-l separa de tot și umplem cu o cantitate cât mai generoasă de frișcă. Îndepărtăm excesul de frișcă cu o spatulă pentru a obține acea tăietură dreaptă și estetică.
Așezăm deserturile pe un platou și presărăm din belșug zahăr pudră.
