FOTO: Dreamstime/Mauricio Jordan De Souza Coelho
Medicamentele pentru slăbit din categoria GLP-1, promovate intens în ultimii ani ca soluție rapidă pentru controlul greutății, nu fac decât să mascheze probleme mult mai profunde legate de relația noastră cu mâncarea și cu propriul corp. Într-o analiză amplă, psihoterapeuta și analista socială Susie Orbach atrage atenția că aceste medicamente nu abordează cauzele reale ale alimentației problematice, ci consolidează puterea industriilor care au contribuit la apariția acestor probleme, notează The Guardian.
Urmărește mai jos producțiile video ale G4Food:
- articolul continuă mai jos -
Autoarea amintește că, încă de acum 50 de ani, exista o presiune constantă asupra femeilor de a arăta într-un anumit fel, presiune care a generat forme de revoltă, dar și multă suferință invizibilă. Chiar și atunci când unele femei refuzau să se conformeze tiparelor dominante, alimentația dezordonată era prezentă, alimentată de industriile alimentară, de dietă, de beauty și de modă, care au legat aspectul fizic de identitatea și valoarea socială a femeilor.
În prezent, susține Susie Orbach, asistăm la o nouă formă de alimentație problematică, indusă de medicamentele GLP-1, produse de companiile farmaceutice și promovate agresiv pe rețelele sociale. Dorința oamenilor de a scăpa de gândurile obsesive legate de mâncare și corp este firească, iar pentru unii aceste tratamente oferă o liniște psihologică temporară, reducând frica de apetit.
Popularitatea acestor medicamente este în creștere, pe fondul scăderii prețurilor și al accesului facil la prescripții, inclusiv prin medici online sau în supermarketuri. Extinderea pieței va fi și mai mare odată cu apariția variantei sub formă de pastilă, față de actuala formă injectabilă. Promisiunea este una seducătoare: gestionarea apetitului, reducerea dorinței de a mânca, liniștirea „zgomotului alimentar” și transformarea corpului într-unul mai suplu și disciplinat. Astfel, corpul „corect”, adică acceptabil și admirabil de slab, devine ceva ce poate fi cumpărat.
În acest proces, semnificațiile reale ale alimentației problematice – motivele pentru care aceasta a devenit atât de răspândită – sunt ocolite și șterse. Industriile de beauty, alimentație și modă pot continua să-și vândă produsele fără a fi trase la răspundere pentru rolul lor în generarea anxietății corporale.
Deși medicii cunosc riscurile, acestea sunt adesea trecute cu vederea
Un exemplu este fenomenul numit „fața GLP-1”, caracterizat prin pomeți accentuați și aspect emaciat, apărut în urma pierderii rapide în greutate. Corectarea acestui efect presupune intervenții estetice costisitoare, iar principiul medical „mai întâi, să nu faci rău” pare, spune autoarea, să fi fost abandonat.
Deși medicii cunosc riscurile, inclusiv pierderea masei musculare, acestea sunt adesea trecute cu vederea. În plus, persoanele care nu tolerează aceste medicamente se confruntă cu o nouă formă de discriminare, fiind judecate pentru greutatea lor și întrebate de ce nu urmează tratamentul. Studiile arată, de asemenea, că medicamentele GLP-1 nu reeducă apetitul și că majoritatea oamenilor recâștigă greutatea pierdută în decurs de doi ani de la întreruperea tratamentului.
Deși oferă o ușurare pe termen scurt, căutarea unui corp sustenabil și a unei relații echilibrate cu mâncarea rămâne dureroasă și nesigură. Între timp, industriile alimentară, de modă, farmaceutică și de chirurgie estetică continuă să obțină profituri uriașe.
Industria alimentară, subliniază Susie Orbach, funcționează pe baza „eticii lăcomiei”. Produsele ultraprocesate, așa-numitele „non-alimente”, bogate în sare, zahăr și grăsimi saturate, stimulează excesiv gustul și apetitul, fără a oferi valoare nutritivă reală. Aceste produse creează dependență, iar senzația de ușurare apare abia la finalul ambalajului.
Paradoxal, aceeași industrie, considerată un factor major al epidemiei de obezitate, dezvoltă acum produse special adaptate pentru consumatorii care folosesc medicamente GLP-1, etichetate drept „prietenoase cu GLP-1”. Oamenii de știință din industria alimentară caută combinații de arome intense și proteine pentru a stimula apetitul redus al acestor consumatori, în încercarea de a nu pierde cote de piață.
Autoarea subliniază că medicamentele GLP-1 reduc poftele doar atât timp cât sunt administrate. Pentru a avea un rol real în sprijinirea oamenilor, este necesară o înțelegere profundă a modului în care au apărut corpurile și apetitele problematice. Anxietatea legată de mâncare și corp este vizibilă în toate etapele vieții, alimentată de industriile care profită de pe urma ei.
O relație cu mâncarea bazată pe plăcere, echilibru și lipsa conflictului ar putea diminua puterea industriilor care întrețin anxietatea corporală
Un punct esențial de plecare este chiar începutul vieții, prin susținerea relației naturale cu foamea și sațietatea. Sarcina și perioada de după naștere sunt adesea marcate de anxietate, iar dorința părinților de a reveni rapid la greutatea de dinainte poate complica relația cu alimentația, atât pentru mamă, cât și pentru copil. Astfel, ciclul alimentației problematice începe foarte devreme.
Susie Orbach pledează pentru o abordare care să implice întregul corp, de la primele etape ale vieții, și pentru acceptarea schimbărilor naturale ale corpului de-a lungul timpului. O relație cu mâncarea bazată pe plăcere, echilibru și lipsa conflictului ar putea diminua puterea industriilor care întrețin anxietatea corporală și ar reprezenta un obiectiv cu adevărat valoros.
Susie Orbach este psihoterapeut, psihanalist și critic social, autoarea mai multor cărți, printre care „Bodies” și „Fat Is a Feminist Issue”.
