Expert: Cea mai mare parte a populației lumii se hrănește în prezent cu aproximativ 20 de plante cultivate, printre care grâul, soia, porumbul și orezul, deși pe glob există între 3.000 și 4.000 de plante comestibile

Bolile și dăunătorii au influențat decisiv cursul istoriei și continuă să reprezinte o provocare majoră pentru agricultură și în prezent. O cercetătoare în domeniul agricol avertizează că schimbările climatice și dependența globală de un număr foarte mic de culturi agricole pun în pericol securitatea alimentară la nivel mondial.

Într-un podcast al publicației Die Zeit, citat de Agrarheute, consiliera pentru cercetare agricolă internațională și autoarea Sarah M. Schmidt a vorbit despre situația actuală a securității alimentare globale. Potrivit acesteia, cea mai mare parte a populației lumii se hrănește în prezent cu aproximativ 20 de plante cultivate, printre care grâul, soia, porumbul și orezul, deși pe glob există între 3.000 și 4.000 de plante comestibile.

Dependența de câteva culturi, un risc major

În contextul schimbărilor climatice, această dependență de un număr atât de mic de specii este una dintre principalele îngrijorări ale expertei. Grâul, de exemplu, este extrem de dependent de condițiile meteo și suferă din cauza secetelor, care devin tot mai frecvente odată cu încălzirea globală. La nivel mondial, un număr uriaș de oameni depind de această cultură de bază, ceea ce amplifică riscurile în cazul unor pierderi masive de producție.

Bolile plantelor au schimbat istoria

Sarah M. Schmidt amintește că, de-a lungul istoriei, bolile și dăunătorii plantelor au avut un impact major, mai ales în perioadele în care populația era dependentă de o singură cultură alimentară. Un exemplu celebru este mana cartofului (Phytophthora infestans), care a provocat, între 1845 și 1849, moartea a sute de mii de oameni în Irlanda. În acea perioadă, mulți irlandezi au emigrat în Statele Unite, printre ei aflându-se și strămoșii fostului președinte american John F. Kennedy, a explicat Schmidt în interviu. Astăzi, efectele devastatoare ale unor astfel de boli sunt limitate de utilizarea produselor moderne de protecție a plantelor.

Cum se pot pregăti fermierii pentru schimbările climatice

Există prognoze care arată că secetele ar putea dura, în viitor, chiar și până la șapte ani consecutivi. Potrivit expertei, nu există o soluție universală prin care fermierii să se pregătească pentru aceste schimbări. Fiecare trebuie să își găsească propriile strategii pentru a deveni mai rezilient.

Câmpurile agricole sunt, în prezent, adaptate mai degrabă pentru cantități mari de precipitații, însă acest lucru ar putea fi necesar să se schimbe. Totuși, cadrul general este influențat decisiv și de industrie, dar și de politicile publice.

Culturile uitate și diversitatea, cheia viitorului

Un element pe care Sarah M. Schmidt îl subliniază în mod repetat este importanța diversității în agricultură. O diversitate mai mare a culturilor înseamnă și o siguranță mai mare a sistemului alimentar. Așa-numitele „culturi uitate” ar putea juca un rol important în acest sens.

Aceste plante sunt cultivate tot mai rar astăzi, fie pentru că sunt mai greu de preparat, fie pentru că îngrășămintele și pesticidele au făcut mai simplă cultivarea altor specii. În multe cazuri însă, aceste culturi vechi sunt foarte bine adaptate la condiții dificile de mediu. Ele diferă de la o regiune la alta, dar ar putea contribui semnificativ la menținerea securității alimentare în condițiile climatice în schimbare.

Banana, exemplul extrem al lipsei de diversitate genetică

Un exemplu elocvent al pericolului lipsei de diversitate îl reprezintă banana. La nivel global, în plantații domină o singură varietate de banană. În prezent însă, această varietate este amenințată de o boală gravă. Din acest motiv, rezistența soiurilor la boli și dăunători este esențială pentru securitatea alimentară.

În podcast, experta subliniază că „Agricultura este o luptă permanentă cu dăunătorii și bolile”. Dezvoltarea soiurilor rezistente este un pilon fundamental, mai ales în condițiile în care schimbările climatice favorizează apariția unor noi boli și dăunători care amenință agricultura la nivel global.