Sursa foto: Facebook Costel Vînătoru
Cercetătorul științific Costel Vînătoru, specialist în genetică vegetală, afirmă, într-un interviu acordat G4Food, că România a pierdut peste 2.600 de soiuri locale de legume și plante, un tezaur agricol unic, dispărut „în tăcere” după anii ’90, pe fondul desființării unităților de cercetare, lipsei de finanțare și expansiunii agresive a companiilor străine. Astăzi, România, care obișnuia să exporte semințe în Olanda, depinde în totalitate de importuri, iar odată cu acestea intră și boli noi.
Urmărește mai jos producțiile video ale G4Food:
- articolul continuă mai jos -
„Am pierdut un adevărat tezaur genetic deoarece nu au fost finanțate programe de conservare. Nu am avut bănci de gene care să protejeze aceste resurse, iar multe unități de cercetare de profil au fost desființate, dispărând odată cu ele și soiurile. A existat și un interes din partea unor companii străine sau firme care și-au însușit aceste resurse, iar în lipsa protecției, unele soiuri românești au ajuns să fie vândute sub alte denumiri”, a declarat el pentru G4Food.
Costel Vînătoru a povestit cum, după anii ’90, acest tezaur s-a pierdut. În plus, conform sursei citate, poroducerea de semințe noi a fost distrusă, deși România aducea profit semnificativ prin exportul de semințe. „Eu însumi am produs semințe de roșii pentru Olanda. Eram mari producători și aveam suprafețe vaste dedicate acestui sector. Astăzi, din păcate, suntem dependenți de importuri. România nu-și mai poate asigura singură necesarul de semințe”, a menționat el.
Toate semințele cultivate în sere sunt acum din import. Din afirmațiile sale, nu avem nici măcar 1% semințe românești în acest sector. El consideră faptul că am ajuns într-o capcană economică, iar pierderile financiare pentru România sunt considerabile, iar odată cu importurile au pătruns și boli noi.
Exemple de soiuri pierdute:
- Pătlăgelele „Țepele Danubiana”, „Bucureștene”
- Pepenii – două soiuri de Lovrin, extrem de gustoase, dar dispărute din cultură
- Ceapa aurie
Motivele dispariției:
- Desființarea unităților de cercetare care produceau aceste soiuri
- Companiile străine, cu un marketing agresiv, au cucerit piața
- Lipsa unei strategii coerente în România
Soluții:
Costel Vînătoru consideră că ar trebui să existe sprijin real pentru recuperarea soiurilor, în măsura în care mai pot fi găsite. Investițiile sunt reduse, iar pentru conservare este nevoie de adevărate celule și centre specializate.
„Este cu atât mai grav cu cât toate demersurile către autorități au rămas fără rezultat. Puțini oameni lucrează efectiv în acest domeniu, iar nevoia este uriașă. Proiectul nu a fost bine înțeles și evoluează greu din lipsă de personal. Chiar și așa, am reușit să salvăm peste 20.000 de soiuri până în prezent”, a concluzionat el.
