Cultura care rezistă la secetă și ajută albinele / Chia începe să câștige teren și în agricultura europeană / Ce trebuie să știe fermierii despre cultivarea acestei plante

Semințele de chia sunt deja cunoscute în alimentație pentru conținutul ridicat de fibre, proteine și acizi grași Omega-3. Mai puțin cunoscut este însă faptul că planta în sine începe să atragă tot mai mult interes în agricultură, inclusiv în Europa, datorită rezistenței sale la secetă, nevoii reduse de fertilizare și beneficiilor pentru biodiversitate, arată Agrarheute.

Considerată mult timp imposibil de cultivat în Germania și în alte zone din Europa Centrală, chia a devenit în ultimii ani o opțiune reală pentru fermieri, după apariția unor soiuri adaptate la condițiile climatice locale.

Mult timp imposibil de cultivat în Europa

Planta de chia, cunoscută științific ca Salvia hispanica, este originară din America Centrală și de Sud și este adaptată natural la zile mai scurte și climă mai caldă. Această caracteristică a făcut ca, timp de mulți ani, cultivarea ei în Europa Centrală să fie dificilă. Fiind o plantă de zi scurtă, chia are nevoie de anumite condiții de lumină pentru a înflori. Iar verile lungi din Germania sau alte țări europene împiedicau dezvoltarea normală.

Situația s-a schimbat însă în ultimii ani. Din 2021 au apărut primele soiuri adaptate la condițiile central-europene, capabile să înflorească și să producă semințe chiar și în timpul verilor mai lungi. Primul astfel de soi, numit Juana, a fost dezvoltat de Universitatea Hohenheim, de grupul de cercetare „Sisteme de cultură și modelare”.

Ce trebuie să știe fermierii despre cultivarea chia

Deși este considerată o plantă relativ ușor de întreținut, chia are câteva cerințe clare pentru a se dezvolta bine. Specialiștii arată că preferă solurile mai sărace în nutrienți și tolerează bine uscăciunea, însă nu suportă solurile cu exces de apă.

Un pat germinativ fin este esențial, deoarece semințele de chia au nevoie de lumină pentru germinare.

Din cauza sensibilității la îngheț, semănatul se face abia după ce trece riscul de brumă, de obicei între lunile mai și iunie.

Semințele se pun foarte superficial, la o adâncime de maximum un centimetru.

Ca normă de semănat, fermierii folosesc aproximativ 1,2 milioane de semințe germinabile la hectar, ceea ce înseamnă aproximativ două kilograme de sămânță.

Pentru combaterea buruienilor și o bună instalare a culturii, se recomandă mai multe lucrări ale solului: o lucrare adâncă toamna sau primăvara devreme și două-trei lucrări superficiale la interval de aproximativ o săptămână.

Un reper simplu pentru fermieri este că terenurile potrivite pentru porumb sau soia sunt, în general, bune și pentru chia.

Recoltarea are loc toamna

Semințele de chia se recoltează, de regulă, în luna octombrie, atunci când sunt complet uscate. Totuși, maturarea târzie poate fi o provocare în Europa, mai ales în anii cu toamne reci și umede. Recoltarea poate fi făcută direct cu combina sau prin cosire urmată de treierat. În condiții bune, producția medie ajunge la aproximativ 1.000 de kilograme de semințe curate pe hectar. Însă în anii favorabili randamentul poate fi mai mare.

În Europa Centrală, utilizarea semințelor de chia este încă limitată. În schimb, planta începe să fie folosită tot mai mult ca îngrășământ verde și cultură intermediară.

Unul dintre cele mai mari avantaje este faptul că este neutră în rotația culturilor. Asta înseamnă că poate fi introdusă între două culturi principale fără riscuri mari pentru ciclul agricol. În plus, contribuie la îmbunătățirea structurii solului și la protejarea terenului între sezoane.

Un alt avantaj important este perioada lungă de înflorire. Planta poate rămâne înflorită până la două luni, timp în care oferă hrană pentru albine și alte insecte polenizatoare. În contextul în care populațiile de polenizatori sunt în scădere, astfel de culturi devin tot mai importante pentru echilibrul ecosistemelor agricole.

De ce atrage tot mai mult interes

Pe lângă adaptarea la secetă, chia vine cu alte avantaje importante pentru fermieri. Are nevoie redusă de fertilizare, se dezvoltă rapid în primele faze de vegetație și suportă bine condițiile climatice dificile. Într-o agricultură tot mai afectată de schimbările climatice, culturile rezistente și versatile devin o resursă strategică. Iar chia, cunoscută până acum mai ales din magazinele cu produse sănătoase, începe să își facă loc și pe câmpurile europene.