Foto: Dreamstime/Yulan
În procesul diplomatic internaționale, protocolul impune schimbul de cadouri, dar uneori acestea depășesc limitele normalității și ajung chiar și … în farfurie. Aceasta este de pildă povestea cămilei dăruite fostului președinte francez François Hollande. Aceasta a fost primită de la Mali, ca mulțumire pentru ajutorul militar, dar Hollande, a cărui popularitate era la un minim istoric, nu a dorit să păstreze animalul „cu o atitudine proastă și o respirație oribilă”. L-a oferit unei familii locale din Timbuktu, care, neînțelegând simbolistica, l-a sacrificat rapid și l-a gătit într-un tagine (tocană). Ulterior, Mali a încercat să repare gafa înlocuind-o cu o „cămilă mai mare și mai arătoasă”, de care nu s-a mai auzit de 12 ani, scrie Politico.
Urmărește mai jos producțiile video ale G4Food:
- articolul continuă mai jos -
De cele mai multe ori alegerea unui cadou diplomatic nu are în prim plan valoarea obiectului dăruit, ci simbolistica. De pildă, recent, ministrul danez de externe i-a oferit omologului său egiptean o piramidă Lego, un cadou perfect ce unește țara de origine a celebrelor cărămizi de jucărie cu principalul simbol al Egiptului.
Cartofi și carne de miel
Mult mai straniu a fost darul făcut în 2014, când secretarul de stat american de la acea vreme, John Kerry, i-a oferit omologului său rus, Serghei Lavrov, doi cartofi. Lavrov a sugerat enigmatic că banalele legume ar putea avea un scop simbolic înaintea negocierilor legate de Siria, lăsând pe toată lumea în ceață.
Excentricitățile nu se opresc aici. Președinții americani au primit de-a lungul timpului daruri dintre cele mai exotice: de la cei doi panda uriași oferiți lui Richard Nixon de China, la cele peste 130 de kilograme de carne de miel crudă primite de George W. Bush din partea Argentinei și chiar un dragon de Komodo dăruit tatălui său de către președintele Indoneziei.
Nici Uniunea Europeană nu este străină de astfel de ciudățenii. Comisia Europeană deține o „Peșteră a lui Ali Baba”, un depozit pentru cadourile primite de oficiali, dar din fericire, se pare că în subsolurile de la Bruxelles nu s-a găsit, încă, nicio cămilă (nici vie, nici trasformată în tocană).
