Unul dintre cele mai folosite tipuri de plastic alimentar, în centrul unui nou studiu despre ficatul gras / Cercetător: Expunerea combinată cu dieta occidentală a agravat efectele

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Polietilena, unul dintre cele mai utilizate tipuri de plastic din lume și material prezent în numeroase ambalaje alimentare, sticle de unică folosință și pahare pentru băuturi, ar putea contribui la apariția și agravarea ficatului gras, potrivit unui nou studiu publicat în revista Science Advances. Cercetarea, realizată de oameni de știință de la Texas A&M University, arată că expunerea la polietilenă a accentuat semnele bolii la șoareci, iar efectele au fost și mai pronunțate atunci când aceasta a fost asociată cu o dietă bogată în grăsimi, fructoză și colesterol.

Autorii subliniază însă că rezultatele au fost obținute într-un model animal și nu demonstrează că același efect apare și la oameni, notează NewsWeek.

De ce i-a surprins pe cercetători

Microplasticele au fost identificate în ultimii ani în apă, aer, alimente și chiar în organismul uman, însă polietilena a fost studiată mult mai puțin decât alte tipuri de plastic, deși reprezintă aproximativ o treime din producția mondială de materiale plastice.

Mai mult, aceasta era considerată până acum unul dintre tipurile de microplastic cu cea mai redusă activitate biologică.

„Nu există studii care să fi analizat cu adevărat efectul polietilenei asupra sănătății ficatului, deși este cel mai produs tip de plastic din lume”, a declarat autorul principal al studiului, dr. Adi Joshi, profesor asociat în cadrul Department of Veterinary Physiology and Pharmacology de la Texas A&M University.

Ce au descoperit cercetătorii

Echipa și-a propus să afle dacă polietilena poate contribui la apariția ficatului gras, afecțiune caracterizată prin acumularea excesivă de grăsime în celulele hepatice.

Rezultatele au arătat că expunerea la polietilenă a crescut markerii specifici bolii chiar și în absența altor factori.

Atunci când a fost asociată cu o alimentație de tip occidental – bogată în grăsimi, fructoză și colesterol –, efectele au fost și mai pronunțate.

„Persoanele care urmează o dietă de tip occidental, cu alimente precum burgerii și băuturile îndulcite, ar putea avea un risc mai mare de progresie către ficatul gras dacă sunt expuse și la polietilenă”, a explicat Joshi.

Cum au identificat zonele afectate din ficat

Pentru a înțelege ce se întâmplă în ficat, cercetătorii au colaborat cu specialiști de la University of Oklahoma și au folosit o tehnologie de ultimă generație numită transcriptomică spațială (spatial transcriptomics).

Aceasta le-a permis să analizeze activitatea genelor păstrând în același timp poziția exactă a celulelor în țesut, identificând astfel zonele în care apăreau leziunile.

Analiza a indicat că un rol important îl are proteina PPAR-alpha, implicată în reglarea metabolismului grăsimilor la nivel hepatic.

Cercetătorii au identificat și gena ANXA2, implicată în repararea țesuturilor, ca posibil participant la mecanismele prin care polietilena afectează ficatul.

De ce ar putea fi problematică polietilena

Deși polietilena este considerată un material inert din punct de vedere chimic, cercetătorii spun că efectele biologice ar putea apărea prin alte mecanisme.

Potrivit lui Adi Joshi, acestea pot include stresul fizic și mecanic asupra țesuturilor, activarea răspunsului imun și persistența particulelor în organism, care permite acumularea lor în timp.

În plus, polietilena poate acționa ca un „transportator” pentru alte substanțe chimice și toxice din mediu, care se pot fixa pe suprafața sa.

Ce spun alți specialiști

Dr. Nhan Nguyen, care nu a participat la studiu, consideră că rezultatele merită atenție, însă avertizează că nu trebuie extrapolate direct la oameni.

El amintește că cercetări anterioare au asociat microplasticele cu agravarea bolilor hepatice în modele animale, însă o relație de cauzalitate la oameni nu a fost demonstrată.

Specialistul subliniază totuși că polietilena a fost identificată anterior și în țesut hepatic uman, iar mecanismele biologice descrise de cercetători există și la oameni.

„Studiul arată că, la șoarecii care aveau deja stres hepatic indus de dietă, adăugarea polietilenei a agravat markerii leziunilor. Acest lucru NU a fost demonstrat la oameni, iar întrebarea privind doza este foarte importantă. Aș vrea să văd cum se compară nivelul de expunere din studiu cu expunerea reală a oamenilor înainte de a trage concluzii despre bucătăriile noastre”, a explicat Nguyen.

Ce urmează

Autorii spun că următorul pas este să stabilească nivelul de expunere la polietilenă care produce efecte biologice relevante și să înțeleagă mai bine mecanismele prin care aceasta activează procesele inflamatorii.

Ei vor analiza și dacă polietilena contribuie la stadii mai avansate ale bolii hepatice, inclusiv la fibroză.

De asemenea, cercetătorii vor să afle dacă efectele observate sunt provocate de polietilenă în sine sau de substanțele toxice care pot adera la suprafața particulelor de plastic.

Potrivit lui Joshi, dintre sursele de expunere, cele care îl preocupă cel mai mult sunt ambalajele alimentare, sticlele și paharele din plastic care intră în contact direct cu alimentele și băuturile, în special cele încălzite, deoarece acestea pot favoriza o expunere repetată prin ingestie.