Trei feluri de țușpais, un preparat tradițional bănățean, care nu se gătește doar din dovlecei/ Încearcă-l în varianta cu mazăre, gulii sau fasole verde

Trei feluri de țușpais, un preparat tradițional bănățean, care nu se gătește doar din dovlecei/ Încearcă-l în varianta cu mazăre, gulii sau fasole verde
Foto: Facebook/Laura Laurențiu

Țușpaisul este o mâncare tradițională extrem de fină, cremoasă și revigorantă, ideală pentru zilele calde. Deși rețeta clasică este adesea asociată cu dovlecelul, farmecul acestui preparat constă în versatilitatea lui: poate fi pregătit din aproape orice legumă proaspătă de sezon, cum ar fi fasolea verde, mazărea sau guliile. Se poate consuma ca atare, simplu, alături de o mămăliguță fierbinte sau pâine proaspătă, ori ca o garnitură rafinată lângă friptură, chiftele sau șnițele.

Ingrediente pentru țușpaisul de legume

Pentru a pregăti o porție generoasă de mâncare scăzută, ai nevoie de următoarele ingrediente accesibile:

  • Aproximativ 600-700 g din legumele tale preferate (fasole verde, mazăre sau gulii date pe răzătoare);

  • 2 cepe medii și 3 linguri de ulei (pentru călit);

  • 1 lingură de făină, 5 linguri de lapte rece și 200 ml de smântână grasă (sau iaurt grecesc, pentru o variantă mai ușoară și mai puțin calorică);

  • 1 legătură generoasă de mărar verde, sare și piper negru proaspăt măcinat, după gust.

- articolul continuă mai jos -

Preparare țușpais pas cu pas

  1. Spală bine legumele alese. Dacă folosești gulii, curăță-le de coajă și dă-le pe răzătoarea mare. Dacă optezi pentru fasole verde, rupe-i capetele și tăiați-o în bucăți potrivite. Pentru gulii, poți presăra puțină sare deasupra, lăsându-le 15-20 de minute într-un bol pentru a-și lăsa surplusul de apă, apoi stoarce-le ușor, la fel ca la dovlecei.

  2. Încinge uleiul într-o cratiță adâncă sau într-o tigaie încăpătoare. Toacă ceapa mărunt și călește-o la foc mediu câteva minute, până când devine sticloasă, moale și își eliberează dulceața.

  3. Adaugă legumele pregătite peste ceapa translucidă. Pune capacul și lasă totul să fiarbă în sucul propriu, la foc mic, timp de aproximativ 10-15 minute (până când legumele se înmoaie). Dacă folosești legume mai tari, poți adăuga un strop de apă fierbinte sau supă clară. Dacă îți plac legumele mai ferme, lasă-le să se călească fără capac.

  4. Într-un bol separat, descurcă lingura de făină în cele 5 linguri de lapte rece, amestecând energic cu un tel sau cu o furculiță pentru a preveni formarea cocoloașelor. Adaugă piperul și încorporează cele 200 ml de smântână (sau iaurt grecesc) până obții o compoziție fină și omogenă.

  5. Toarnă sosul de smântână direct peste legumele de pe foc. Amestecă continuu, la foc mic, timp de 2-3 minute. Vei observa cum sosul începe să se lege și devină catifelat pe măsură ce făina se gătește. Dacă consistența ți se pare prea densă, o poți subția cu puțin lapte sau apă fierbinte.

  6. Oprește focul, adaugă verdeața proaspătă tocată mărunt și potrivește de sare. Lasă mâncarea să se odihnească sub capac câteva minute înainte de a o servi, pentru ca toate aromele să se împrietenească.

Ce este, de fapt, țușpaisul

Deși astăzi este considerat un preparat tradițional în Ardeal și în Banat, originile țușpaisului se află în bucătăria austro-ungară. Numele provine direct din limba germană, de la cuvântul „Zuspeise” (sau zuspeis). În germana veche și în dialectul austriac, acest termen însemna literal „pe lângă mâncare”, adică o garnitură sau un fel secundar destinat să însoțească o friptură principală.

Prin conviețuirea românilor cu comunitățile de sași, șvabi și austrieci din vestul țării, termenul a fost adoptat în graiul local și transformat în „țușpais”, „țușpaiz” sau „ciușpaiz”. În limba maghiară, conceptul s-a păstrat sub denumirea de „főzelék” (o mâncare scăzută de legume), însă în gospodăriile românilor din Transilvania a rămas vie denumirea de filieră germanică.

În secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, în satele din Imperiul Habsburgic, carnea era un lux rezervat doar pentru duminici sau marile sărbători religioase. În timpul săptămânii, alimentația de zi cu zi se baza exclusiv pe ceea ce oferea grădina de legume. Țușpaisul a apărut astfel ca o soluție genială de a transforma legumele simple de vară într-o mâncare cremoasă, extrem de sățioasă și ieftină. Elementul secret al oricărui țușpais, indiferent de leguma folosită, a rămas acel „rântaș alb” fin, realizat din făină, lapte și smântână, capabil să ofere noblețe și consistență recoltei din grădină.

Și chiar dacă atunci când spui țușpais gospodinele se gândesc la dovlecei, variantele cu mazăre, fasole verde sau chiar gulii, ar trebui încercate pentru că ies foarte bune.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vă rugăm să păstrați un ton respectuos în comentarii.

Limbajul ofensator, injuriile, comentariile instigatoare la ură sau postarea repetată și abuzivă a aceluiași mesaj pot duce la ștergerea comentariului și, în unele cazuri, la suspendarea temporară a dreptului de a comenta.

Comunitatea noastră este despre pasiunea pentru mâncare, rețete și experiențe culinare, iar discuțiile sunt binevenite atât timp cât rămân civilizate și constructive. Vă mulțumim că ne ajutați să păstrăm un spațiu plăcut pentru toți