Sursa foto: Andranik Hakobyan | Dreamstime.com
Alegerile pe care le facem în privinţa regimului alimentar şi a exerciţiilor fizice contribuie în mare măsură la determinarea greutăţii corporale proprii, însă genele sunt cele care pun bazele acumulării şi arderii rezervelor de grăsime. Oamenii de ştiinţă au descoperit recent 14 gene de „slabit” care ar putea influenţa modul în care indivizii pierd în greutate ca răspuns la exerciţii fizice, transmite News.ro.
Un nou studiu a descoperit că secretul pierderii în greutate ar putea fi o combinaţie de 14 „gene de slăbit”.
Cercetătorii de la Universitatea Essex şi Universitatea Anglia Ruskin din Regatul Unit au apelat la 38 de voluntari cu vârste cuprinse între 23 şi 40 de ani, împărţiţi între un grup de control şi un grup de exerciţii fizice, care au făcut trei alergări de 20-30 de minute pe săptămână pe parcursul a câteva luni.
„Am emis ipoteza că opt săptămâni de antrenament de anduranţă ar putea reduce masa corporală a participanţilor, şi că aceştia ar slăbi în ritmuri diferite, ceea ce ar putea fi explicat, în parte, prin diferenţele genetice”, scriu cercetătorii în lucrarea lor publicată în revista Research Quarterly for Exercise and Sport.
Aşa cum era de aşteptat, cei care au întreprins rutina de alergare au pierdut în greutate. Cu toate acestea, cantitatea pierderii a variat semnificativ în moduri care nu au putut fi atribuite doar diferenţelor de antrenament. Prin teste ADN, cercetătorii au căutat variante genetice care erau mai frecvente la cei care au pierdut mai mult în greutate.
Echipa a reuşit să identifice variante în 14 gene specifice legate de o pierdere în greutate mai mare: participanţii cu cele mai multe dintre aceste variante au pierdut în medie 5 kilograme, comparativ cu o medie de 2 kilograme pentru cei cu mai puţine sau niciunul dintre aceşti markeri în ADN-ul lor.
O genă evidenţiată de cercetători a fost PPARGC1A, care este responsabilă pentru proteina PGC-1-a. Prezentă la voluntarii care au pierdut cel mai mult în greutate, aceasta este cunoscută ca fiind asociată cu modul în care celulele din organism procesează şi gestionează energia. Analiza a constatat că o combinaţie între variantele genetice şi antrenamentul fizic a estimat 62% din variaţia greutăţii pierdute în grupul de exerciţii fizice.
Împreună cu alte studiile anterioare care au legat factorii genetici de pierderea în greutate, noua cercetare subliniază modul în care obiectivul de a rămâne la o greutate sănătoasă este un proces diferit de la persoană la persoană şi poate necesita abordări personalizate.
„Constatările din acest studiu confirmă relevanţa şi potenţiala aplicare a geneticii în cadrul exerciţiului fizic şi al gestionării greutăţii”, scriu cercetătorii.
După cum s-a observat, genomul uman joacă un rol crucial şi are multe interacţiuni cu răspunsurile şi adaptările bazate pe exerciţii fizice.
Asta nu înseamnă că există vreo magie a pierderii în greutate în genele umane. Cercetătorii sunt dornici să sublinieze că este nevoie de efort şi acţiune în combinaţie cu genetica pentru a gestiona greutatea corporală, dar studiul arată că genetica poate influenţa eficienţa exerciţiilor fizice, contribuind potenţial la dezvoltarea unor programe personalizate de pierdere în greutate.
Mai mult decât atât, exerciţiile fizice aduc de obicei beneficii sănătăţii în mai multe moduri. În mod interesant, cinci dintre „genele de slăbit” identificate în acest studiu joacă un rol în inteligenţă şi sănătatea mintală, inclusiv depresia.
Există o relaţie între depresie şi obezitate, studiile indicând cauze biologice comune. Deşi această asociere este complexă, cercetările arată o influenţă genetică puternică.
„Acest studiu a evidenţiat unele gene importante asociate cu pierderea în greutate, dar este important să ne amintim că genele nu vor face nimic fără exerciţii fizice şi modificări ale stilului de viaţă, deoarece toate sunt interconectate”, spune cercetătorul Henry Chung, de la Universitatea Essex, într-un comunicat.
„Fără intervenţie, ele nu îşi vor arăta adevăratul potenţial şi atunci nu mai contează ce gene ai”, a specificat cercetătorul.
