VIDEO | FOTO | A lăsat corporația și s-a întors acasă, în Maramureș, unde a deschis o pensiune și un restaurant / Povestea lui Ionuț Șimon, care a schimbat laptopul pe pieptar și ședințele pe gustul copilăriei: „Părinții au vrut să mă facă domn. Am ajuns, dar am renunțat la tot, mi-am dat jos cămașa ca să-mi iau pieptarul”

La intrarea în restaurantul „La Ion”, deschis de doar două săptămâni în Vișeu de Mijloc, mirosul de cârnați prăjiți, usturoi și slănină afumată spune o poveste înainte să apuci să întrebi ceva. Nu e doar miros de mâncare. E miros de întoarcere acasă. Într-o vreme în care tot mai mulți pleacă din sate spre orașe sau din țară spre alte țări, Ionuț Șimon a făcut drumul invers. După 26 de ani trăiți în orașe mari, după o carieră solidă în corporații și aproape un deceniu într-o multinațională germană, s-a întors în locul din care a plecat copil, pentru a-și urma visul. Și-a deschis o pensiune și, acum, un restaurant. „Sunt un fost corporatist. Ultimii opt ani și jumătate am lucrat într-o corporație germană, pe HR și Business Development. Când am intrat în firmă erau sub 20 de angajați, iar când am plecat ajunseseră la aproape 400”, povestește el.

Vezi galeria foto
3 poze

A fost, cum spune chiar el, „un domn cu școală”. Exact așa cum și-au dorit părinții lui. Doar că, uneori, școala și cariera nu pot șterge rădăcinile.

Părinții l-au trimis la școală pe când era doar un copil, la 13 ani, departe de casă, la Cluj Napoca. Ionuț a făcut pasul pe care mulți copii de la sat îl fac cu greu: să lase în urmă lumea cunoscută și să învețe alta. „Părinții mei au vrut să mă facă domn. M-au trimis la școală, la Cluj, de la 13 ani. Până atunci, eu nu am fost decât pe aici, la târguri de animale. Când am ajuns în ditamai orașul, n-a fost ușor. Țin minte că am lăcrimat aproape o lună până m-am obișnuit”, își amintește el.

Chemarea locului natal, mai puternică decât succesul

Și pentru că presiunea părinților era mare, a făcut tot ce a putut ca să nu-i dezamăgească. Și nu i-a dezamăgit. Și-a construit o carieră solidă, a crescut businessuri, a luat decizii importante și a călătorit prin multe țări. Doar că, undeva între meeting-uri, laptopuri și hoteluri de business, gândul îi fugea mereu acasă, la Vișeu, în Maramureș. „De multe ori eram în ședințe sau în delegații și gândurile mele se duceau spre Vișeu de Mijloc. Vedeam mesele din hoteluri, cu mâncare puțină, cum zic eu, blide stropite, și mă gândeam: vai, ce-ar merge o mâncărușă cu cârnați, din aia bună”, își mai amintește el. E genul de mărturisire pe care doar cineva crescut cu gustul adevărat al satului o poate înțelege. Și poate tocmai de aceea, chemarea locului a fost mai puternică decât confortul unei funcții de top.

„Mi-au trebuit mulți ani să mă maturizez și să spun stop unei corporații, unei funcții la care mulți doar visează. Am renunțat la tot ca să-mi dau jos cămașa și să-mi iau pieptarul”, mai spune el.

Dar asta nu a fost doar o schimbare de job. A fost o schimbare de direcție în viață, o regăsire a identității. S-a transformat din „domn în birou”, într-unul „de-al locului”, din manager, în gazdă. Însă nu a venit „cu mâna goală” după toți anii petrecuți în marile companii. A venit cu tolba plină de cunoștințe considerabil despre cum să crești un bussines și cu inima plină de curaj.

Așa că astăzi, Ionuț administrează o pensiune și, de curând, și-a deschis propriul restaurant. Un loc mic, cochet, în care încearcă să pună în farfurie exact ceea ce l-a adus înapoi, respectiv mâncarea tradițională din Maramureș. „Mi-am dorit să ofer oamenilor o experiență. Să cunoască Maramureșul. E un județ foarte fain și cu mulți oameni faini.”

Ciorba de salată cu mămăligă, „vedeta” localului

În opinia lui, experiența nu înseamnă doar peisaj sau cazare. Înseamnă și gust. „Am observat că la fiecare a doua casă este câte o pensiune, dar oamenii cazați acolo trebuie să mănânce undeva. Maramureșul are nevoie urgentă de promovare gastronomică”, constată el. Iar asta este exact ceea ce încearcă el să facă la restaurantul „La Ion”, unde nu vrea sa reinventeze bucătăria locală, ci să o promoveze, să o readucă la viață.

Printre preparatele care au început deja să aducă oameni se numără „hrenzele” – plăcințele din cartofi, crocante la exterior și moi în interior, servite cu smântână și sos de usturoi sau carne. „Este unul dintre cele mai cerute preparate. După aproape două săptămâni de la deschidere, deja face senzație în zonă.”

Dar, de departe, cel mai cerut preparat este ciorba de salată că mămăligă. Și nu oricum, ci mămăliga servită în farfuria cu ciorbă. „E o zeamă ușoară, sănătoasă, cu mare vechime. Oamenii, după o iarnă grea și multă carne sărată (că pe vremuri nu aveau atâtea frgidere), aveau nevoie de ceva care să-i așeze”, mai spune el. Ionuț o numește „un pansament gastric”, și nu o spune în glumă. „Eu o prefer rece, cu mămăligă caldă pusă direct în farfurie”, mai detaliază el.

Recomandarea bucătarului

Bucătăreasa restaurantului, Maria Țicală, spune că rețeta e simplă, dar trebuie făcută cu răbdare.

„Începe cu apă, lapte și lapte acru de oaie. La doi litri de apă se adaugă una-două căpățâni de salată verde, bine spălată și tocată mărunt. Se pregătesc cozile de usturoi, cățeii de usturoi și mărarul. Salata se freacă puțin cu sare, ca să-i iasă amăreala, apoi se stoarce și se pune la fiert. Când începe să clocotească, se adaugă slănina afumată, făcută jumări, și smântâna. Ciorba este gata”, explică ea rețeta pe scurt.

Rețeta pe care o prezintă este cea tradițională, cu zer de oaie și jumări, așa cum doar bunicile mai știu să o prepare. Simplă, fără tehnici sofisticate, exact așa cum sunt preparatele tradiționale, pe care Ionuț încearcă să le readucă la viață în restaurantul lui.