foto: www.tuttosullegalline.it
Găinile cu ouă de aur rămân încă un miraj, dar găinile cu ouă albastre există. Și nu e doar o chestiune de culoare, sunt ouă cu mai puțin colesterol și mai multe proteine. Iar creatoarele lor sunt o rază din Anzi mult mai rezistentă la frig și care nu pot trăi în spații închise – motiv pentru care se pretează doar la crescătorii mici, nu și intensive. Încep să se adapteze de câțiva ani și în Europa.
Pare curios, par vopsite, dar sunt reale. Sunt ouă de culoare bleu, pot fi chiar de nuanță turcoaz sau verde deschis. Culoarea ouălor se datorează unei gene care acționează astfel: în contact cu coaja albă aceasta devine albastru deschis; în contact cu coaja de nuanțe maro virează spre verde. Interesant este că o parte din această culoare se regăsește și în interiorul oului.
Sunt produse de o rasă care se numește Araucana, de origini sud americane, mai exact din Chile. Sunt foarte populare în zonele cu indigeni și pot fi găsite în piețele locale din zonă. Nu se cunoaște nicio altă zonă pe glob unde să existe această rasă specială. Cercetătorilor nu le este clar dacă e vorba de o rasă pură, străveche, sau e rezultatul hibridării cu altele aduse de cuceritori. Cu alte cuvinte, o rasă misterioasă.
Un exemplar costă câteva zeci de euro dar produce 200 de ouă pe an
O rasă de găini care nu se adaptează la a fi crescute în spații închise. Sunt găini rustice cărora le merge bine doar în spațiu deschis. Însă, conform explicațiilor oferite de primii fermieri care au început să le adapteze și pe vechiul continent, sunt robuste și deloc pretențioase legat de hrană. Mănâncă practic ce mănâncă toate găinile. În Italia au spart gheața câțiva crescători din zona Perugia.
Dar pot deveni o bună sursă de venit. De exemplu, în Italia, unde oferta este încă foarte mică, se vând cu 2-3 euro bucata. O găină poate depune circa 200 de ouă pe an dar sunt destul de greu de găsit pe piață și au un preț ridicat: între 30 și 70 de euro un exemplar.
Una dintre caracteristicile principale ale acestei rase este absența cozii, dar nu e doar o chestiune estetică. Acest fapt poate comporta o serie de probleme legate de copulație, motiv pentru care multe ouă rămân nefecundate. Totodată, le lipsește și o glandă care crește în zona cozii și care produce grăsimea caracteristică penelor.
