Ce se află în spatele etichetelor de la raft! Brandurile românești vând marfă de import: nuci din Uzbekistan, castraveți murați din Vietnam, vișine din Polonia și boia din China

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Când alegem un produs cu un nume românesc, branduri românești cunoscute sau o marcă asociată cu o anumită regiune a țării, presupunem adesea că și materia primă provine din România. Realitatea din raft este, de cele mai multe ori, cu totul alta.

România este unul dintre producătorii importanți de fructe și legume din regiune, însă industria locală de procesare se bazează în multe cazuri pe materie primă importată.

Nuci din Uzbekistan, castraveți din Vietnam, vișine din Polonia, boia din China sau porumb din Republica Moldova pot ajunge în produse comercializate, sub mărci românești.

Diferența dintre brand românesc, produs fabricat în România și materie primă românească devine astfel esențială pentru consumator.

Numele românesc de pe ambalaj poate crea o impresie diferită

Un caz relevant este cel al nucilor comercializate sub brandul Transilvania Nuts, potrivit ZF.

Numele trimite imediat consumatorul cu gândul la România și, implicit, la o zonă cu tradiție în cultivarea nucului. Însă originea nucilor este indicată pe etichetă ca fiind Uzbekistan.

Un consumator care urmărește să cumpere produse românești poate observa acest detaliu doar dacă citește cu atenție informațiile de pe spatele ambalajului.

Este și experiența relatată de un cumpărător, care spune că a ales produsul tocmai datorită denumirii românești.

„Eu voiam un produs UE, chiar România, nu din Asia Centrală”, a explicat acesta, după ce a descoperit originea materiei prime.

Cazul este relevant pentru o problemă mai largă: identitatea comercială a unui produs nu este întotdeauna aceeași cu originea ingredientelor sale.

Vișine din Polonia, sub marcă românească

O situație similară apare și în cazul vișinelor fără sâmburi congelate comercializate sub marca Edenia.

Produsul este asociat unei companii și unei mărci prezente de mult timp pe piața românească, însă vișinele au ca țară de origine Polonia.

Pentru consumatorul care caută produse românești, diferența este importantă.

Un brand poate fi românesc, compania poate opera în România, produsul poate fi ambalat sau comercializat pe piața locală, dar materia primă poate proveni dintr-o altă țară.

Castraveți murați din Vietnam

Un alt exemplu este cel al castraveților murați comercializați de Legume Fructe Buzău.

Denumirea companiei trimite evident către o zonă agricolă importantă a României. Însă originea castraveților folosiți pentru produs este Vietnam.

Pentru un consumator preocupat de susținerea fermierilor români, informația poate schimba complet percepția asupra produsului.

De altfel, castravetele este o cultură care se poate produce și în România, însă competitivitatea materiei prime, disponibilitatea pe tot parcursul anului și necesarul procesatorilor pot determina companiile să apeleze la importuri.

Boia din China și porumb din Republica Moldova

Lista exemplelor nu se oprește aici.

Boiaua de ardei iute comercializată de Fuchs România sub brandul Cosmin are, potrivit informațiilor de pe etichetă, China drept țară de origine a materiei prime.

În cazul porumbului dulce boabe comercializat sub marca Bucegi, produsă de Scandia Food, originea indicată este Republica Moldova.

Însă, nu este neapărat vorba despre o problemă de legalitate. Companiile pot utiliza materii prime importate și le pot procesa sau ambala în România, cu respectarea normelor privind informarea consumatorilor.

Problema este mai degrabă una de percepție și transparență.

România produce, dar industria are nevoie și de importuri ieftine

Situația poate părea paradoxală: România are o producție importantă de fructe și legume, dar procesatorii importă materie primă.

Explicația ține de mai mulți factori. Producția internă nu este întotdeauna suficientă pentru necesarul procesatorilor, nu este disponibilă pe întreaga perioadă a anului sau nu poate oferi constant cantitățile și standardele cerute de industrie.

Prețul este, de asemenea, un criteriu important.

Pentru un procesator care trebuie să livreze cantități mari și constante către supermarketuri, materia primă trebuie să fie disponibilă la un preț competitiv și într-o formă care să permită procesarea industrială.

În anumite situații, importul devine astfel mai avantajos decât achiziția de la producători locali.

De ce contează originea materiei prime

Pentru unii consumatori, originea este o chestiune de preferință. Pentru alții, este legată direct de dorința de a susține agricultura românească și producătorii locali.

Cumpărarea unui produs realizat din materie primă românească poate însemna, în anumite cazuri, că o parte mai mare din valoarea produsului rămâne în lanțul agricol local: la fermier, cooperativă, procesator și furnizorii locali.

În schimb, atunci când materia primă este importată, valoarea asociată producției agricole se duce în țara de origine a acesteia, chiar dacă procesarea, ambalarea și comercializarea au loc în România.

Pentru consumator, însă, această diferență nu este întotdeauna evidentă.

De aceea, pentru cine vrea să cumpere cu adevărat românește, regula simplă este să nu se oprească la numele brandului,  ci să citească eticheta!