Canicula lovește Parmigiano Reggiano / Producția de lapte scade, iar costurile pot ajunge în prețul brânzei

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Valurile repetate de căldură din Italia pun presiune pe producătorii de Parmigiano Reggiano. Unele ferme raportează o scădere cu aproximativ 20% a cantității de lapte, în timp ce instalațiile de răcire ridică puternic facturile la electricitate.

În fermele din nordul Italiei, ventilatoarele și sistemele care pulverizează apă funcționează aproape permanent. Crescătorii încearcă astfel să protejeze vacile de temperaturile care se apropie sau chiar depășesc 40 de grade Celsius.

Stresul termic începe însă mult mai devreme. În funcție de umiditate, vacile de lapte pot fi afectate de la aproximativ 25 de grade Celsius. Animalele mănâncă și rumegă mai puțin, iar producția de lapte scade.

Pierderi de până la 20% în unele ferme

La nivelul fermelor care furnizează materia primă pentru Parmigiano Reggiano, producția de lapte ar fi scăzut în medie cu aproximativ 10%, potrivit informațiilor publicate de Politico. Diferențele sunt însă mari, în funcție de amplasarea exploatației și de sistemele de răcire disponibile.

Federica Dall’Aglio, care crește aproximativ 400 de bovine în apropiere de Parma, spune că fiecare vacă produce în această perioadă cu cinci-șase kilograme mai puțin lapte pe zi. În cazul fermei sale, scăderea ajunge la aproximativ 20%, în pofida ventilatoarelor și a instalațiilor de pulverizare a apei.

Consumul de electricitate se poate tripla

Protejarea animalelor în timpul caniculei presupune costuri suplimentare. Luca Cotti, crescător de vaci și președinte regional al organizației agricole Coldiretti în Emilia-Romagna, afirmă că folosirea aproape neîntreruptă a ventilatoarelor, pompelor și instalațiilor de răcire poate dubla sau chiar tripla consumul de electricitate al unei ferme.

Căldura modifică inclusiv programul agricultorilor. Unii fermieri taie și strâng fânul la trei sau patru dimineața, înainte ca temperaturile ridicate să îl usuce excesiv și să îl facă friabil.

Regulile DOP limitează alternativele producătorilor

Situația este complicată de regulile care protejează Denumirea de Origine Protejată (DOP) Parmigiano Reggiano. Brânza poate fi produsă numai într-o zonă strict delimitată, care cuprinde provinciile Parma, Reggio Emilia și Modena, precum și anumite teritorii din Bologna și Mantova. Caietul de sarcini stabilește și proveniența hranei administrate animalelor. Cel puțin 75% din materia uscată a furajelor trebuie să provină din zona de producție, iar minimum jumătate trebuie obținută pe terenurile fermei, atunci când acestea se află în perimetrul autorizat.

Producătorii nu pot muta pur și simplu animalele într-o regiune mai răcoroasă și nici nu pot cumpăra fără restricții furaje mai ieftine din alte zone. Seceta reduce însă producția locală de hrană pentru animale și îi majorează costul.

Maturarea brânzei consumă, la rândul ei, mai multă energie

Presiunea nu dispare după ce laptele ajunge în fabricile de brânzeturi. Parmigiano Reggiano trebuie maturat cel puțin 12 luni, iar depozitele au nevoie de condiții atent controlate.

În perioadele de căldură extremă, unele spații de maturare din Emilia-Romagna au înregistrat un consum de electricitate cu aproximativ 30% mai mare. În două dintre marile depozite din regiune sunt păstrate peste 500.000 de roți de brânză, cu o valoare de peste 300 de milioane de euro.

O industrie de 4,5 miliarde de euro

Industria Parmigiano Reggiano generează anual o valoare economică estimată la aproximativ 4,5 miliarde de euro. În 2025 au fost produse peste 4,19 milioane de roți de brânză, cu 2,7% mai multe decât în anul anterior, în aproape 300 de unități de producție.

Piața internațională este esențială pentru sector. Exporturile au reprezentat în 2025 mai mult de jumătate din vânzările totale, potrivit Reuters. Scăderea cantității de lapte, costurile mai mari cu energia și furajele, precum și cheltuielile suplimentare pentru maturare pot pune presiune asupra prețurilor. O scumpire nu este însă automată: aceasta va depinde și de durata valurilor de căldură, nivelul stocurilor, cererea externă și capacitatea producătorilor de a absorbi costurile.

Problema depășește sectorul brânzeturilor. Aproximativ 60% din suprafața agricolă a Italiei era afectată de diferite grade de secetă, iar pierderile provocate agriculturii de secetă, incendii și fenomene meteorologice extreme depășeau trei miliarde de euro, potrivit datelor citate de The Guardian.

Pentru producătorii de Parmigiano Reggiano, canicula nu mai este o anomalie de scurtă durată. Ea devine un cost recurent, care obligă fermele să investească tot mai mult pentru a păstra o tradiție legată prin reguli stricte de o regiune în care verile sunt din ce în ce mai fierbinți.