Brânza „Feta”, în centrul unei dispute comerciale între SUA, UE și Mexic / Care este motivul

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

O dispută privind protejarea denumirilor tradiționale pentru brânzeturi a ajuns să complice negocierile comerciale dintre Statele Unite și Mexic. Printre produsele aflate în centrul controversei se numără Feta, denumire protejată în Uniunea Europeană și asociată producției tradiționale din Grecia, notează Mediafax.

Conflictul depășește însă problema unei denumiri de pe etichetă. În joc sunt regulile privind indicațiile geografice, accesul producătorilor la piețele externe și modul în care sunt protejate denumirile unor produse alimentare tradiționale.

De ce a ajuns Feta în centrul disputei

Statele Unite contestă prevederile acordului comercial încheiat între Uniunea Europeană și Mexic prin care sunt consolidate protecțiile pentru sute de produse europene asociate unor regiuni geografice.

Pe lista produselor protejate se află Feta, dar și alte denumiri cunoscute, precum Parmigiano Reggiano și Manchego.

În Uniunea Europeană, Feta beneficiază de statut de indicație geografică protejată. Denumirea poate fi utilizată pentru brânza care respectă condițiile stabilite de legislația europeană și este produsă în zonele desemnate din Grecia.

Washingtonul susține însă că unele denumiri, printre care „feta” și „parmesan”, au devenit termeni generici și ar trebui să poată fi folosite și de producători din afara Europei.

SUA are o miză importantă pe piața mexicană

Importanța economică a disputei este legată de dimensiunea pieței mexicane pentru producătorii americani de brânzeturi.

Exporturile americane de brânzeturi către Mexic sunt estimate la aproximativ 1 miliard de dolari anual. Prin comparație, exporturile de produse lactate ale Uniunii Europene către Mexic sunt evaluate la circa 200 de milioane de dolari.

Producătorii americani vând pe piața mexicană produse sub denumiri precum „parmesan” și „Manchego”. Extinderea protecției pentru indicațiile geografice europene ar putea limita folosirea acestor denumiri de către companiile americane.

Acordul UE-Mexic introduce protecții pentru 568 de indicații geografice

Uniunea Europeană și Mexicul au semnat la 22 mai 2026 acordul global modernizat și un acord comercial interimar. În cadrul înțelegerii, Mexicul urmează să protejeze 568 de indicații geografice europene, printre care Feta și măslinele Kalamata.

Acordul trebuie să parcurgă în continuare procedurile interne mexicane înainte ca toate prevederile sale să intre în vigoare. Până atunci, protejarea denumirilor poate deveni un subiect de presiune diplomatică între Washington și Mexico City.

Două abordări diferite privind denumirile alimentare

Disputa reflectă diferențele dintre abordarea europeană și cea americană privind protecția denumirilor alimentare.

UE consideră că anumite denumiri sunt legate de originea geografică, metodele tradiționale și standardele specifice de producție. În cazul Feta, protecția europeană leagă denumirea de producția realizată în anumite regiuni din Grecia și conform unui caiet de sarcini precis.

Statele Unite consideră, în schimb, că unele dintre aceste denumiri au intrat în uzul comun și au devenit generice. Din perspectiva Washingtonului, protejarea lor ca indicații geografice europene poate restrânge concurența și accesul producătorilor americani la anumite piețe.

Prin urmare, disputa privind Feta este legată de reguli comerciale, proprietate intelectuală și accesul la piețele internaționale.

Feta este protejată și în relația UE-Mercosur

Problema nu se limitează la Mexic. Protecția indicațiilor geografice europene reprezintă un subiect și în relațiile comerciale dintre Uniunea Europeană și țările Mercosur, Argentina, Brazilia, Paraguay și Uruguay.

Cadrul comercial dintre cele două blocuri include protecții pentru indicații geografice europene, inclusiv pentru Feta. Țările Mercosur au început să aplice provizoriu, de la 1 mai 2026, protecții pentru 344 de indicații geografice europene.

Pentru Grecia, protejarea denumirii Feta pe piețele internaționale are o miză comercială importantă. Produsul este unul dintre cele mai cunoscute exporturi agroalimentare ale țării, iar recunoașterea denumirii protejate reprezintă un element important pentru producătorii greci.

Disputa arată astfel cum o denumire alimentară poate deveni subiect de negociere comercială între mari parteneri economici, atunci când interesele producătorilor, regulile privind indicațiile geografice și accesul la piețele internaționale se intersectează.