foto: MADR
În plină secetă cumplită care distruge progresiv culturi agricole din mai multe zone ale României, aflăm că fermierii au accesat doar o mică parte (20%) din bugetul alocat pentru înființarea de sisteme de irigații noi, în zone care nu sunt deservite de Sistemul Național de Irigații.
Din peste 100.000.000 de euro, sumă pusă la dispoziție din fonduri publice, cu precădere europene, pentru înființarea sistemelor de irigații în zone care nu sunt deservite de o infrastructură de irigații existentă și înființarea sistemelor noi de irigații, fiind finanțat întregul circuit al apei, sursă – plantă, au fost atrase numai 21.000.000 de euro, potrivit unui comunicat al Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale.
G4Food precizează că, luni, 15 iulie, a fost termenul final pentru depunerea proiectelor în cadrul intervențiilor:
DR-25 „Modernizarea infrastructurii de irigații”, destinată Organizațiilor Utilizatorilor de Apă pentru Irigații (O.U.A.I.) forme asociative constituite de fermieri, și
DR-26 „Înființarea sistemelor de irigații în zone care nu sunt deservite de o infrastructură de irigații existentă și înființarea sistemelor noi de irigații, destinată fermierilor (cu excepția persoanelor fizice), companiilor, cooperativelor etc.
Prin DR-25, O.U.A.I-urile au avut bani la dispoziție să modernizeze sistemele de irigații primite în gestiune de la stat, prin DR-26, fermierii persoane juridice și formele asociative (cooperative, grupuri de producători etc.) au avut posibilitatea să acceseze bani europeni pentru înființarea unor sisteme de irigații noi, la nivelul fermei: puțuri, bazine de colectare/stocare, instalații de utilizare a apei recuperate etc. Sunt, așadar, două categorii de beneficiari diferite și două tipuri de investiții diferite.
MADR a anunțat că, în cazul DR-25, gradul de depunere pentru modernizarea infrastructurii de irigații a depășit alocarea financiară, ajungând la peste 130%: plafon maxim alocat pentru sesiune, 400.000.000 de euro, valoarea publică totală a proiectelor depuse, 530.717.784 euro. Cum ar veni, succes total și ceva pe deasupra!
Eșec DR-26
În cazul DR-26, însă, situația este deplorabilă: plafon maxim 102.421.176 de euro, sumă atrasă 21.045.515 de euro, potrivit aceleiași surse.
Înainte să oferim câteva explicații ale acestui eșec în atragerea banilor pentru înființarea de către fermieri a unor sisteme de irigații locale, vă propun să citim câteva informații din Ghidul solicitantului pentru DR-26.
Banii alocați prin DR-26 au fost destinați fermierilor din zone unde nu există infrastructură de irigații (Sistemul Național de Irigații: stații de pompare/repompare, canale principale, canale secundare, stații de punere sub presiune, conducte, pentru modernizarea cărora există DR-25).
Cu acești bani, fermierii ar fi avut posibilitatea să înființeze sisteme locale de irigații la nivelul fermei, inclusiv să monteze sisteme de contorizare a apei, să construiască sau să modernizeze bazine de colectare și stocare a apei de irigat, precum și instalații pentru utilizarea apei recuperate ca sursă alternativă de alimentare cu apă, cu respectarea legislației naționale și europene în vigoare.
În cadrul acestei intervenții DR-26 este eligibilă și execuția puțurilor forate, cu respectarea legislației naționale aplicabile în acest domeniu.
Totodată, sunt eligibile și investițiile în active necorporale:
- costurile generale ocazionate de cheltuielile cu construcția sau renovarea de bunuri imobile precum onorariile pentru arhitecți, ingineri și consultanți, onorariile pentru consiliere privind durabilitatea economică și de mediu, pentru obținerea avizelor și autorizațiilor necesare, inclusiv studiile de fezabilitate;
- cheltuieli cu achiziționarea sau dezvoltarea de software și achiziționarea de brevete, licențe, drepturi de autor, mărci, etc.
- cheltuielile generate ca urmare a impunerii de noi cerințe ale UE, fermierilor, în vederea conformării respectivelor cerințe, pe o perioadă de maximum 24 de luni de la data la care acestea au devenit obligatorii pentru exploatație.
De ce nu au accesat fermierii această măsură?
Theodor Ichim, fermier din județul Constanța și președinte al Forumului APPR, a declarat pentru G4Food că o explicație a acestui eșec este noutatea acestui tip de investiții finanțate din fonduri publice: ”tot ce este nou sperie. Sunt și lucruri de natură birocratică, unele investiții ar fi necesitat aprobări de la Apele Române”.
Fermierul Ștefan Gheorghița susține, citat de Revista Ferma, că „începând din 2020 s-a bătut moneda pe investiţiile în sisteme de irigaţii şi s-a arătat cu degetul către fermieri. Fermierii s-au conformat – cei care au putut şi au avut apă sau infrastructură potenţială irigaţiilor – şi au început să bage mâna în buzunar şi, mai ales, în buzunarul băncilor să se împrumute şi să cumpere utilajele de irigat, pompe şi motoare, iar apoi au reparat infrastructură secundară. (…) Banca, de la care ai luat grosul, vine acum şi îţi zice: ţi-am dat aceşti bani şi aştept ca la termenul stabilit să mi-i dai înapoi, dar ce bani să dai înapoi, când nu ai apă pe canal să irigi?“
Precizăm că fondurile europene, în cazul DR-26, acoperă 65% din valoarea totală a investiției. Procentul de 35% trebuie acoperit de beneficiar, sub formă de cofinanțare. De regulă, beneficiarul nu dispune de banii necesari și apelează la creditori.
Este lipsa banilor pentru co-finanțare singurul obstacol pentru un fermier care ar dori să acceseze bani europeni pentru înființarea unui sistem local de irigații?
G4Food a cerut și opinia unui expert în fonduri europene pentru fermieri, Cosmin Măglaș, din Cluj-Napoca. Acesta acuză birocrația excesivă care îi descurajează pe fermieri.
„Atât DR26, înființarea sistemelor de irigații, cât și DR25, modernizarea sistemelor de irigații, s-au închis în data de 15.07.2024, ora 15.59.59. Dacă în cazul modernizării, s-au depus proiecte în valoare de 130% din valoarea alocării financiare, în cazul înființării sistemelor de irigații proiectele depuse acoperă puțin din bugetul programului.
Pentru mine, ca observator extern, aceste cifre denotă un eșec total al acestor măsuri, nu prin prisma folosirii fondurilor europene, deoarece vor fi absorbite 100%, ci prin modul de distribuire a acestora.
Astfel cum se observă în celelalte sesiuni de depunere, apetitul solicitanților pentru finanțare cu fonduri europene prin diferite măsuri ( DR, Dezvoltare Rurală, n.m. ) este foarte mare, fiind depuse, în perioade scurte, proiecte în valoare solicitată de 300-600% din alocarea financiară.
Depunerea, într-o perioadă de 6 luni, a unei valori a proiectelor de 100 de milioane de euro, prin DR26, de numai 20-21.000.000 de euro nu înseamnă că nu există solicitanți, ci înseamnă că accesul la finanțare este birocratizat atât de mult încât nu se pot depune proiecte. Limitările impuse prin Ghidul Solicitantului sunt atât de puternice încât solicitanții care au nevoie maximă, se află în zone cu probleme reale ale pânzei freatice și nu au lucrări de modernizare executate de ANIF pe canalele principale, sunt efectiv excluși de la posibilitatea de a-și iriga culturile.
Birocratizarea excesivă, legată de condițiile de mediu, fac ca zonele aride să devină și mai aride, iar zonele unde există un grad mai ridicat de lucrări de irigații să primească suplimentar și aceste fonduri. Practic, fondurile se distribuie pe fundamente birocratice, și nu pe baza unei analize de nevoi a zonei de intervenție, fiind alocate fondurile în mod discreționar.
Din această cauză consider că DR 26 și chiar DR25 sunt măsuri care nu își îndeplinesc rolul fundamental, ci oferă avantaje de piață unei anumite categorii de beneficiari, fără ca aceștia să reprezinte marea masă a solicitanților eligibili”, explică Cosmin Măglaș, pentru G4Food.
Bani europeni sunt alocați pentru înființarea sistemelor de irigații în zone care nu sunt deservite de Sistemul Național de Irigații (SNI), dar mai multe cauze au concurat la o absorbție slabă a fondurilor în sesiunea 2024, chiar dacă seceta a devenit un fenomen meteo obișnuit în ultimii ani, în mai multe zone ale României.
Birocrația excesivă, povara administrativă, teama de returnare a fondurilor, lipsa banilor pentru co-finanțare și ezitarea de a împrumuta de la bănci, lipsa de asociere a fermierilor (cooperative, grupuri de producători) se numără printre principalele cauze ale acestui eșec investițional.
