Curiozități agri-food: Mărul „Api”este un soi vechi de peste 2.000 de ani, legat de Roma antică / Este menționat în scrierile lui Pliniu cel Bătrân

Unele soiuri de măr au o istorie ce se întinde pe milenii. Mărul „Api” (cunoscut și ca Lady Apple sau Pomme d’Api) este un exemplu. Deși prima atestare documentată a acestui soi datează din secolul al XVII-lea, în Bretania, Franța, există și o tradiție orală care îl leagă de varietățile cultivate de romani și menționate de Pliniu cel Bătrân în secolul I d.Hr., conform Brother Apple.

Potrivit unor specialiști, Api ar deriva dintr-un soi descris de Pliniu cu denumirea „Appian apple”, cultivat de un fermier etrusc numit Appius, în cinstea lui Teofrast, precursorul botanicii. Romanii ar fi răspândit acest soi în grădinile lor din Spania, Franța și Britania. Totuși, această legătură istorică este disputată de majoritatea specialiștilor europeni, care argumentează că Api își are originea în pădurea Api din Bretania, de unde și numele ei.

Mărul Api este de dimensiuni foarte mici – adesea nu depășește 5 cm în diametru – și are o coajă lucioasă, alb-crem pe partea umbrită și roșu intens pe partea expusă soarelui. Gustul este dulce și parfumat, iar aroma este concentrată în coajă, nu în pulpă. Soiul a fost foarte apreciat pentru uz culinar, decorativ și pentru fermentarea cidrului, notează Hobby Farms.

Popularitatea acestui măr a crescut în secolul XIX, mai ales în Anglia și America de Nord, unde era folosit în sărbătorile de iarnă și pentru decorațiuni de Crăciun. Fructele rezistau bine la temperaturi scăzute, fără să se ofilească, ceea ce le făcea ideale pentru colinde și ghirlande festive.

Astăzi, deși nu este cultivat pe scară largă și nu apare frecvent în supermarketuri, mărul Api rămâne un soi de patrimoniu valoros, apreciat de colecționari și pasionați. Popularitatea sa modestă reflectă dimensiunea mică a fructului și preferințele moderne pentru soiuri mai mari, însă valoarea istorică și gustul aparte îl fac un simbol viu al culturii pomicole europene.