Suntem în Postul Paștelui, cea mai îndelungată și restrictivă perioadă de curățire sufletească de peste an: în cele șapte săptămâni de postire avem doar două dezlegări la consumul de pește. Deși astăzi există pe piață o mulțime de ingrediente și produse care pot transforma postul într-un regim mult mai ușor de suportat, multă lume susține că fructele de mare sunt și ele permise pentru că nu au sânge. Ideea este încurajată de comercianții de fructe de mare, care înregistrează în această perioadă o scădere importantă a vânzărilor.
Pe timpuri inclusiv peștele – simbol creștin – era acceptat la consum în tot timpul postului. Multe cărți vechi de bucate îl încadrează la această categorie.
„Fiecare dezlegare este semnalată în cadrul calendarului ortodox respectând cele mai vechi hotărâri tipiconale ale Bisericii. Peștele are un statut special, se află la granița dintre dulce și post. Adică poate fi consumat în posturi când există dezlegare semnalată special în calendar, dar doar atunci, nu tot timpul cum este cazul alimentelor exclusiv vegetale. Apostolii au fost pescari, Mântuitorul a înmulțit peștele de două ori în chip minunat pentru mari mulțimi de oameni. De asemenea, peștele are acel acronim care în greacă simbolizează Însuși numele Mântuitorului. Este o bogată simbolistică religioasă în jurul peștelui și de aceea, dintre toate mâncărurile, are un statut special”, a declarat, pentru G4Food, Consilierul Patriarhal de la Biroul de presă al BOR, preot dr. Adrian Agachi.
În ceea ce privește consumul fructelor de mare situația nu este încă foarte clară.
„Aș spune că nu există o poziție oficială în acest sens, nu s-a ajuns la un consens clar din acest punct de vedere. Principalul argument pro este faptul că fructele de mare se consumă la Sfântul Munte inclusiv în timpul postului. Trebuie să menționez că nu se consumă la Sfântul Munte în toate mănăstirile, în toate chiliile, în toate schiturile, iar acolo unde se consumă ele sunt mâncate exclusiv sâmbăta și duminica în timpul posturilor mari. De asemenea trebuie să ne gândim la acea tradiție athonită care ne vorbește despre consumul fructelor de mare: se spune că exista o mănăstire unde monarhii rămăseseră fără nici un fel de mâncare și s-au rugat Maicii Domnului pentru că nu aveau ce să mănânce pentru că efectiv nu mai aveau nici o alternativă, iar Maica Domnului le-a spus să mănânce fructe de mare. Fructele de mare devin o dezlegare specială, având în vedere intensitatea privegherilor, intensitatea ascezei care la Sfântul Munte, poate mai mult decât oriunde, este una cu totul și cu totul deosebită. În ceea ce privește viața creștinului obișnuit, a fiecărui om care încearcă să se apropie de Dumnezeu, să postească în mod cât mai curat, cât mai frumos, aș spune că fructele de mare sunt departe de a fi o necesitate. Bineînțeles, ele pot fi îngăduite cu binecuvântarea duhovnicului celor mai în vârstă, celor cu anumite afecțiuni, dar în rest, și aici îmi exprim doar o părere personală, nu le consider necesare în perioada postului, având în vedere și faptul că în prezent avem mult mai multe alternative, ingrediente și produse de post decât în alte vremuri”, explică preotul Adrian Agachi.
Totuși postul este mai mult despre curățire sufletească și mai puțin despre mâncare, iar Biserica Ortodoxă consideră binevenite alternativele pe care ni le oferă astăzi piața, de la avocado la tofu, dar ni se atrage atenția că nu greutatea pe care ne-o arată cântarul la final e cea care contează ci ușurarea sufletului.
„Trebuie să ne adresăm această întrebare: este postul nostru suficient de intens, ne-a ajutat la final să ne simțim mai împăcați sufletește, suntem mai împăcați cu noi înșine, avem mai puține păcate, am greșit mai puțin în ceea ce am vorbit, am avut grijă să nu ne vorbim de rău aproapele, ceea ce în literatura patristică este numit un fel antropofagie spirituală, practic nu mâncăm carnea animalelor, dar ne mâncăm între noi. Există această tentație a lăcomiei în timpul postului. Este o realitate cu care ne putem confrunta. E foarte important să fim echilibrați, atât în atitudinea noastră față de alții, cât și față de mâncare”, conchide consilierul patriarhal.
Sursa foto principală: Viktor Stoilov | Dreamstime.com
Dle Dragomir, ce-ar fi să-i întrebi pe mai marii BOR cum se face că impun credincioșilor postul și sâmbăta și duminica, din moment ce can.66 apostolic interzice sub grave pedepse acest post ? “Daca un cleric s-ar afla postind in ziua Duminicii sau a sambetei (afara numai de una), sa se cateriseasca; iar daca va fi laic, sa se afuriseasca.” (Canonul 66 apostolic).