Foto: G4Food
Casa olarului din Baia Sprie, Maramureș, este un loc de care te îndrăgostești iremediabil, de cum îi treci pragul. Într-o lume în care totul se întâmplă în viteză, în care tot ce contează e imaginea, forma fără fond, o lume a superficialității pe care ne-am creat-o într-o epocă a consumerismului, aici ai ocazia să te întorci la rădăcini, la esența umanității.
Olarul Daniel Leș a avut ideea genială de a face din meseria lui, care se întâmplă să-i fie și pasiune, un loc unde poți veni să te regăsești, să te reîntâlnești cu sinele, să-ți poți asculta gândurile. Un loc în care poți să iei o pauză de la ceea ce înseamnă astăzi „o viață normală” și să te reîntâlnești cu natura. E un loc unde poți redeveni copil și poți să te joci cu mâinile în noroi. Nu să faci tort, cum făceam când eram mici, ci să făurești vase din lut. Pentru că turiștii care vin aici, pe lângă un veritabil retreat, au parte de lecții de olărit. Ideea lui genială despre care vorbeam a fost de a asocia olăritul cu turismul.
„Se poate trăi simplu”
„Ceea ce caut eu aici, în zona asta sufletească, este să-i provoc să devină copii, să se joace. Și ăsta e un confort spiritual fantastic. A face un lucru cu mâinile este o necesitate spirituală. Și dacă fac eu ceva bun în viața lor, nu aș putea să mă laud cu cât de mult pot să-i învăț într-o săptămână sau cât stau ei aici, dar în schimb, le pun o piedică în viață și le spun: se poate trăi simplu, se poate mânca dintr-un vas de lut, poți să-ți faci tu cu mâinile tale o farfurie de lut din care să mănânci zama (supa, n.r.).
Și dacă se întâmplă să le și afân un pic sufletul, pentru că asta facem noi aici prin arta pe care o facem – e o afânare a sufletului – în timpul petrecut aici la pensiune – timp în care se aprind lămpile, se sun povești, mâncăm mâncăruri de casă – atunci va veni acea inspirație divină, pe acel tărâm fertil, va cădea acolo ca o sămânță și ea va crește”, spune Daniel Leș.
Oferta casei: simplitate
De fapt, mai spune el, ceea ce le oferă musafirilor lui e „simplitate”. E un stil de viață de mult uitat, dar de care nu ne dăm seama cât de multă nevoie avem. E o reconectare cu noi înșine și cu cei care am uitat să fim. Turiștii vin aici să se regăsească, să redescopere valori și un stil de viață la care am renunțat de mult, sau o meserie pe cale de dispariție.
Urmărește mai jos producțiile video ale G4Food:
„Vin să ia contact cu simplitatea; nu pot să mă laud cu câte am realizat. N-am făcut mai mult decât ceea ce eram dator să fac: să duc mai departe o meserie, care din păcate este pe cale de dispariție. Și din respect față de maestrul meu, care este tatăl meu și care trăiește și are și strănepoți, pentru că și eu sunt bunic la rândul meu, din respect pentru el o să fac toată viața olărit și o să mă mândresc cu lucrul ăsta, că am învățat o meserie din tată-n fiu, pe care și eu la rândul meu o dau mai departe”, mai spune el.
Prima casă de oaspeți, deschisă în urmă cu 25 de ani
Afacerea a început în urmă cu 25 de ani și, artist veritabil, spune că nu a fost ideea lui. De fapt, soția lui a fost cea care s-a gândit că prea vin mulți să-l vadă lucrând, așa că ar fi ideal dacă le-ar oferi și locuri de cazare.
„Eu m-am însurat și întâmplarea și norocul și astrele și Dumnezeu, toate au făcut ca eu să-mi găsesc o femeie educată. Fiică de director de bancă, o femeie foarte înțeleaptă și, mai apoi, deșteaptă și isteață. Dar spun înțeleaptă pentru că a avut răbdare cu mine și încă mai are. De 30 de ani femeia asta mă suportă și, în înțelepciunea ei, a hotărât așa: hai să nu-l las să se plictisească. Pe lângă olărit, să mai facem un «buzunar». Dacă tot vine lumea aici să mă vadă cum olăresc, să avem și unde să-i cazăm. Și uite așa am deschis, în urmă cu 25 de ani, o casă de oaspeți”, mai spune olarul din Baia Sprie.
Vechi case din lemn, salvate și transformate în case de oaspeți
Prima casă pe care a deschis-o oaspeților a fost construită la 1900, este din lut, cu pereți groși, cum se făceau pe vremuri. Turiștii care i-au trecut pragul au remarcat în primul rând cât de bine dorm acolo, iar asta l-a încurajat să meargă mai departe. Acum a ajuns la 15 căsuțe, multe din lemn, recuperate din satele din Maramureș, care erau în primejdie de a fi demolate și să ajungă parchet sau mobilă „antică” prin Spania sau Italia.
Nu a putut accepta așa ceva și a încercat, cât de mult a putut, să salveze din ele, mai spune el. Vechile căsuțe din lemn, demolate și remontate în campusul lui, oferă acum locuri de cazare turiștilor, o oază de liniște o pauză de la modernitate și de la tumultul vieții cotidiene. Sunt locuri în care te teleportezi în timp, în urmă cu cel puțin 100 de ani, unde poți gusta viața acelei vremi, cu tot ce înseamnă asta.
Cursurile de olărit la Baia Sprie sunt incluse în pachetul turistic, la fel și masa. Plimbările pe colinele din jurul micului orășel mineresc sunt bonus. La fel si serile la povești în jurul focului, sau la o cana de vin fiert, iarna. Și redescoperirea de sine și resetul pe care-l primește mintea ta. Probabil din acest motiv i-au trecut pragul numeroase vedete din țară și străinătate, iar pe unii chiar i-a convins să-și facă acolo casă de vacanță.
Meseria de olar, mult mai profundă decât pare
Despre meseria de olar, el spune că nu e doar despre a învârti lutul pe roata olarului și a-i da o formă. Partea grea a muncii e nevăzută și mai puțin spectaculoasă, dar e cea mai dificilă și mai importantă. Se referă la săpatul adânc la câțiva metri după lutul potrivit, care apoi este curățat de impurități. Daniel face o analogie superbă cu sufletul omului, pe care îl numește „un bulgăre de lut în mâinile Creatorului”, iar dificultățile vieții sunt acele impurități pentru care, așa cum lutul e frământat pentru a se curăța, la fel, sufletul omului este „frământat” din cauza dificultăților, pentru a se curăța de impurități. De aceea, mai spune el, olăritul nu e doar o simplă meserie, aceea pe care o vedem noi, ci e una mult mai profundă, care necesită mult respect. În lut, mai spune el, găsește conexiunea cu moșii și strămoșii lui.
Interes internațional pentru ceea ce face
Daniel Leș nu este doar „olarul din Baia Sprie”. Imaginea lui și meseria pe care o face cu atât de mult drag l-au propulsat chiar la nivel mondial, în special după ce a apărut într-un film la National Geographic. A fost remarcat de reprezentanții unui mare brand – de altfel e greu să treacă neobservat – care i-au solicitat să joace într-o reclamă pentru un cuptor cu microunde. Ideea e că în acel cuptor se pot coace inclusiv vase de lut, iar el a fost imaginea perfectă pentru a demonstra asta.
Deși a fost sceptic la început, o demonstrație i-a dovedit că este posibil. „Înăuntru au pus un gen de capsulă dintr-un material special, iar vasul de lut era pus în interiorul acelei capsule unde se dezvolta o temperatură de până la 1.000 de grade Celsius”, a explicat el. De fapt, capsula era făcută dintr-un material special precum cele folosite în industria aerospațială, iar cum principiul microundelor este acela de a încălzi din interior spre exterior, în mijlocul capsulei se dezvoltă o temperatură suficient de mare pentru a coace un vas de lut. Reclama s-a filmat în Coreea de Sud, la Seul, iar acum își amintește că pentru cei de-acolo a fost foarte interesant să aducă un olar dintr-o țară îndepărtată care cunoaște acest meșteșug.
Coreea de Sud, invitație cu repetiție
De altfel, după câțiva ani, Guvernul Coreei de Sud l-a invitat din nou să participe la o întâlnire cu alți meșteri la Seul, de la care s-a întors recent. A fost cel mai mare eveniment de olărit organizat în Coreea de Sud, unde au venit olari din toată lumea. O zi a fost dedicată doar României însă, din păcate, nu a putut prezenta un film de calitate despre România. „Ce am primit de la autorități a fost un film pe care, când l-au proiectat acolo, a fost de-a dreptul jenant. A fost tot pixelat. A trebuit să facă acolo un film cu mine, lucrând, ca să aibă ce să prezinte pentru că nu se vedea bine”, mai spune el. Și acolo, ca și în alte ocazii, a îmbrăcat portul popular, cu chimirul moștenit de la bunicul său, de care e încă foarte mândru.
Modest, în ciuda recunoașterii internaționale
Un material realizat de celebrul actor Will Smith îl are ca protagonist pe Daniel Leș, alături de alți bărbați din Maramureș într-o activitate specifică vieții la țară. Echipa actorului a petrecut două săptămâni în Maramureș, la Baia Sprie, unde a filmat un clip în care vorbește despre cele mai frumoase mirosuri din lume și care pot fi asociate cu unele locuri anume. Pentru România, mirosul de iarbă proaspăt cosită a fost considerat cel mai reprezentativ, iar imaginile, care încă nu pot fi făcute publice până când nu este publicat filmul, sunt de-a dreptul spectaculoase. „Mi-au pus un bec în iarbă și m-au pus să cosesc, ca să vadă cât de aproape pot să merg de bec, fără să-l ating. Abia apoi au pus camera în iarbă, ca să fie siguri că nu o ating cu coasa și să cosesc cât mai aproape”, mai relatează el.
Recunoașterea națională și internațională nu l-au făcut mai puțin modest. În continuare, Daniel Leș este același om care-și primește oaspeții cu inima deschisă și care spune, de altfel, că această afacere (cuvânt care nu-i place), a devenit prea mare pentru el și că uneori se simte copleșit. Prefera în continuare viața simplă și modestă pe care o promovează. Totuși, a deschis o școală de olărit în Baia Sprie, unde are ucenici care promit că vor duce mai departe acest meșteșug. Olarul din Baia Sprie este cel care a luat ca atare vorba „fă rai din ce ai” și a arătat cum dintr-o meserie pe cale de dispariție, aparent fără niciun viitor, a făcut o carieră rentabilă și pe lângă asta, mai reușește și să bucure suflete.
