În Spania sunt foarte populare restaurantele de sushi. Cum spaniolii sunt mari mâncători de pește, rolurile de orez și poke bowl-urile au intrat natural în cultura alimentară de aici. Și deși de multe ori igiena de prin restaurante este extrem de deficitară, legat de cele de sushi nu am auzit niciodată de vreo intoxicație gravă.
Ce le este însă caracteristic spaniolilor (ca și italienilor) este meniul de prânz sau cină. Adică o listă fixă de câteva opțiuni pentru primul fel, una din care poți alege felul principal, un desert, pâine și o băutură, totul la un preț fix. Este un tip de ofertă întâlnit în mai toate restaurantele din Spania.
All you can eat
Cele japoneze au dus apetitul localnicilor pentru meniuri la un nivel superior, înființând opțiunile „all you can eat”. Adică poți mânca absolut oricât și plătești un tarif fix care oscilează între 15-16 euro la prânz de luni până vineri și 25 de euro seara și în weekend. Există și o condiție, dacă nu termini toată mâncarea comandată, vei plăti câte 2 euro în plus de fiecare farfurie cerută și neconsumată. Așa că trebuie să îți calibrezi cu atenție dorințele.
Cum arată farfuriile oferite în restaurantele japoneze
Sunt porții mici, în general. Câte 2 languste prăjite sau 2 rulouri de primăvară de porție. În ce privește sushi, îți sunt servite între 2 și 6 bucăți la o comandă. În opinia mea, se pot consuma, de persoană, maxim 4-5 farfuriuțe cu diverse produse. Asta ca să pleci super plin. Fiul meu spune că are un stomac suplimentar pentru sushi, așa că „duce” mai mult.
Meniul este în stil asiatic, are și opțiuni accesibile copiilor, clasicele șnițele de pui, cartofi prajiți etc. Sunt multe variante de maki, uramaki, nigiri, sushi cu pește crud, gătit sau flambat.
Pe lângă sushi au și poke bowl-uri, preparate chinezești cu carne și legume, servite calde, pe flacără; curry-uri sau mâncaruri thai, tartar sau ceviche. Dacă îți plac tăiețeii chinezești (și cum să nu-ți placă?) poți opta între variante de soba, udon, fidea de orez sau supe, cu sau fără carne, pește si fructe de mare. Iar alături le stau orezurile prăjite.
Desert poți alege între diferite sortimente de mochi, dulcele chinezesc din făină de orez. Iar ca digestiv ți se oferă un sake.
În general astfel de restaurante sunt destul de mari și au un stil de servire în care îți aduc foarte repede mâncarea. Nici nu te lasă să te gândești, că întreabă despre următorea comandă. E, așa, un pic prea pe bandă rulantă. Dar cumva de înțeles, pentru că se câștigă puțin, dar la flux mare de persoane. Iar traficul de clienți este enorm. Programul fiind, de pildă la prânz, de la 13 la 16, fiecare masă e ocupată de cel puțin 3-4 ori.
Sâmbăta și duminica, dacă n-ai făcut rezervare, așteapti și o jumătate de oră, se formează coadă la intrare.
Experiența gastronomică în sine, evident, nu este deosebită, dar mâncarea este bună, pentru fiecare cât își dorește și, cel mai important, poți încerca multe feluri. În plus, poți împărți ceea ce comanzi cu vecinii de masă. Băuturile și deserturile, se achită, în general separat.