Sursa foto: picryl
Diferențele de planificare urbană în zonele rurale sunt esențiale și legate în același timp de agricultura specifică fiecărei zone. În continuare vom descoperi opinia unui spaniol cu privire la diferențele urbanistice, avantajele și dezavantajele modului de construire. „Eu vă spun cum sunt urbanizate zonele rurale în Spania și de acolo trageți voi concluziile”, a declarat spaniolul Manuel pentru G4Food.
„Sunt case una lângă alta, și asta formează satul” – Manuel. Zonele agricole și de cultură sunt situate în jurul acestuia
Spania nu are o climă omogenă pe întreaga sa suprafață. Nu există uniformitate nici în peisaje, nici în obiceiuri, nici în culturi și, desigur, nici în construcțiile urbane.
În nordul Spaniei, fie din cauza climei, fie din cauza obiceiurilor există unele tipuri de construcții asemănătoare cu cele din România. În cea mai mare parte a Spaniei construcția urbanistică din mediul rural este foarte diferită.
„Satele nu sunt distribuite prin case separate cu terenuri cultivate, sunt case una lângă alta, și asta formează un sat”, a declarat Manuel pentru G4Food.
Zonele agricole și de cultură sunt situate în jurul satului. Prin urmare, populația este distribuită mai strâns și străzile sunt aliniate cu case una lângă alta. De obicei, în partea din interior, toate au ceea ce se numește patio = curte interioară.
Avantajele și dezavantajele urbanizării în zonele rurale
„Avantajele pe care le văd la acest tip de urbanizare rurală este că infrastructurile sunt mult mai ușor de dezvoltat și cu costuri economice mult mai mici”, a menționat Manuel.
Conductele de apă, electricitate, canalizare, gaz, internet, și altele de felul acesta, sunt mult mai scurte și, prin urmare, mult mai ușor de instalat și de întreținut cu costuri mai mici decât în cazul unei populații mai dispersate.
În anii ’80 ai secolului trecut, ne-a explicat Manuel, a avut loc o schimbare drastică a sistemului rutier din Spania. Au fost scoase drumurile naționale din orașe, lăsând doar străzi și drumuri pietonale în interiorul acestora.
Există mai multe structuri care deservesc nevoile sociale în aproape toate satele, cum ar fi centru sportiv municipal, piscină publică, magazine, centru de sănătate, și multe altele.
Acest tip de construcție face ca populația să lucreze la marginea satului, fie în agricultură, fie în industrie, realizând o demarcație între zona locuită și comercială și cea agrar-industrială.
Acest sistem presupune că toate apele reziduale sunt canalizate către periferie și de acolo către o instalație de reciclare, evitând contaminarea acviferelor.
„În Spania a existat un efect de depopulare în zonele rurale… din cauza oportunităților mai mari de muncă care existau în marile orașe”, a mai adăugat Manuel. În prezent există o populație numeroasă care se întoarce să trăiască și să lucreze în zonele rurale.
Tendințele urbanistice și ecologismul
Tendințele urbanistice nu s-au schimbat, diferența este că există mai multe case în jurul orașelor. „Cea mai mare provocare este să oferim aceleași servicii ca în marile orașe”, a declarat Manuel.
Modernizarea nu influențează planificarea urbană. Ea nu afectează entitatea unui oraș. Fiecare localitate are propria primărie care în același timp depinde de guvernul fiecărei comunități autonome (regiuni ale Spaniei) și acestea dictează liniile directoare de urmat.
„Oamenii care se întorc să locuiască în sate sunt bine primiți, iar asta dă bunăstare comunității”, a precizat Manuel. „Internetul îi informează doar pe cei care vor să fie informați…nimic altceva”, a mai adăugat el.
Soluția care se poate implementa pentru conservarea peisajului natural și a caracterului rural, în ciuda modernizării este ecologismul. „Să știm cum să avem grijă de natura noastră fără să o poluăm”, a explicat el.
Manuel ne menționează faptul că, probabil, în următoarele decenii va exista o întoarcere în mediul rural a locuitorilor autohtoni din marile orașe. Acest lucru nu implică o depopulare a marilor orașe, căci ea va fi suplinită de emigrare.
Sursa foto: picryl
