Un studiu realizat de cercetătorii de la King’s College London și citat de The Guardian arată că tulpinile, cojile, frunzele și semințele unor fructe și legume pot conține mai multe fibre decât partea pe care o consumăm de obicei. Specialiștii recomandă folosirea integrală a alimentelor, acolo unde este sigur, atât pentru aportul de fibre, cât și pentru reducerea risipei alimentare.
Cojile de cartofi, frunzele de conopidă, cotorul de ananas sau semințele de dovleac ajung frecvent la gunoi, deși pot fi valorificate în bucătărie. Potrivit unui studiu publicat în revista International Journal of Food Sciences and Nutrition, 10 dintre cele 12 tipuri de fructe și legume analizate aveau mai multe fibre în părțile pe care consumatorii le aruncă, decât în pulpa sau partea consumată în mod obișnuit.
Cercetarea atrage atenția asupra unei surse de fibre insuficient valorificate, într-un context în care deficitul de fibre alimentare reprezintă o problemă la nivel global.
Potrivit lui Sammie Gill, cercetător în nutriție la British Nutrition Foundation, 96% dintre adulții din Marea Britanie nu ating aportul zilnic recomandat de 30 de grame de fibre. În plus, cojile, tulpinile și semințele conțin polifenoli și alte substanțe vegetale asociate cu efecte benefice asupra sănătății.
Unele dintre cele mai surprinzătoare rezultate ale studiului sunt legate de cantitatea de fibre din părțile considerate, în mod obișnuit, resturi alimentare.
Textura păroasă îi face pe mulți consumatori să îndepărteze coaja kiwiului. Totuși, aceasta poate fi consumată după o spălare atentă și oferă un aport suplimentar de fibre. Același principiu se aplică și în cazul merelor, perelor și smochinelor, care pot fi consumate cu tot cu coajă.
Nu este obligatoriu să cureți sfecla roșie înainte de preparare. Aceeași recomandare este valabilă pentru morcovi, cartofi, păstârnac, napi, ridichi, topinambur și ghimbir. Este suficient să speli foarte bine legumele înainte de gătire.
Dacă preferi totuși să le cureți, cojile pot fi coapte cu puțin ulei și condimente, pentru a obține chipsuri de legume.
Frunzele și tulpina conopidei sunt adesea eliminate înainte de gătire. În realitate, pot fi folosite în mai multe preparate. Bucătarii recomandă coacerea, murarea sau fermentarea frunzelor, care pot deveni inclusiv ingredient pentru kimchi.
Cotorul poate fi ras și folosit în preparate pe bază de orez sau transformat într-un înlocuitor de cușcuș.
Frunzele de țelină pot fi consumate crude, în salate, în timp ce frunzele de morcov pot fi transformate în pesto. Cele de sfeclă au nevoie de preparare termică și pot fi opărite și servite asemeni frunzelor de mangold.
În cazul plantelor aromatice, consumatorii folosesc de obicei frunzele și aruncă tulpinile. Totuși, pătrunjelul și coriandrul pot fi utilizate integral. Tulpinile tocate mărunt pot fi adăugate la începutul gătirii, alături de ceapă și usturoi.
Chiar și tulpinile mai lemnoase de cimbru și rozmarin pot aromatiza tocănițele sau legumele la cuptor, cu condiția să fie îndepărtate înainte de servire.
Dovleacul și alte varietăți de dovleac pot fi valorificate aproape integral. Coaja poate fi coaptă până devine crocantă, iar semințele pot fi condimentate cu sare, boia afumată și ulei de măsline, apoi rumenite la cuptor.
Studiul arată că pielea și semințele dovleacului Butternut conțin împreună 9,25 grame de fibre la 100 de grame, o cantitate comparabilă cu cea dintr-un bol de cereale Bran Flakes.
Deși coaja ananasului nu este potrivită pentru consumul direct, poate fi folosită pentru prepararea unei băuturi fermentate mexicane numite tepache. Cotorul, care are o textură mai fermă, poate fi adăugat în smoothie-uri.
Potrivit cercetării, coaja și cotorul de ananas au cu 454% mai multe fibre decât pulpa.
/https%3A%2F%2Fwww.g4food.ro%2F%2Fwp-content%2Fuploads%2F2025%2F04%2Fbeneficiile-ceaiului-de-ananas.jpg)
Sursa foto: Pexels
Partea albă dintre miezul roșu și coaja verde este de obicei aruncată. Totuși, poate fi murată, adăugată în gazpacho sau tăiată felii și gătită la tigaie, asemenea dovlecelului.
Cercetătorii au identificat în coaja pepenelui verde un conținut de fibre cu 426% mai mare decât în pulpă, respectiv 2,10 grame de fibre la 100 de grame.
Frunzele și rădăcinile prazului sunt deseori aruncate. Acestea pot fi însă folosite pentru aromatizarea uleiului sau în supe și tocănițe. Este important să fie spălate foarte bine, deoarece între straturile frunzelor se poate acumula pământ. De asemenea, au nevoie de un timp mai lung de gătire.
Ardeii pot fi copți fără să li se îndepărteze semințele și partea interioară de care acestea sunt prinse. Studiul a identificat cu 234% mai multe fibre în aceste componente decât în pulpa ardeiului.
Folosirea integrală a fructelor și legumelor trebuie făcută cu atenție. Există și părți care nu sunt recomandate pentru consum.
Un exemplu este reprezentat de frunzele de rubarbă, care conțin cantități mari de acid oxalic. Consumul unor cantități importante poate provoca crampe abdominale, greață, vărsături și senzație de arsură în gât. Oxalații pot reprezenta o problemă în special pentru persoanele predispuse la calculi renali. În cazul rubarbei, este recomandat consumul doar al tulpinilor.
De asemenea, trebuie făcută diferența între cartofii dulci și ignamele adevărate. În timp ce coaja cartofului dulce este subțire și poate fi consumată, coaja ignamei este groasă, aspră și trebuie îndepărtată înainte de preparare.
O altă precauție privește reziduurile de pesticide. Acestea se pot concentra inclusiv la nivelul cojilor și al pielițelor fructelor și legumelor. Spălarea atentă sub jet de apă este importantă, însă nu garantează eliminarea tuturor reziduurilor. Alegerea produselor ecologice este o modalitate de a reduce expunerea la pesticide sintetice.
Potrivit cercetării King’s College London, părțile de fructe și legume care sunt aruncate în mod obișnuit reprezintă între 25% și 48% din greutatea totală a produselor analizate.
Asta înseamnă că aproape jumătate din ceea ce cumpărăm poate ajunge la gunoi, deși o parte importantă poate fi utilizată în bucătărie.
Bucătarul Tom Hunt recomandă păstrarea resturilor de legume pentru prepararea unei supe concentrate sau a unei baze pentru alte mâncăruri. Frunzele, tulpinile și cojile pot fi congelate până când se adună o cantitate suficientă pentru o astfel de preparare.
O altă metodă este deshidratarea. Bucățile de morcov, de exemplu, pot fi uscate la temperatură scăzută în cuptor și apoi măcinate, pentru a obține o pudră care poate fi folosită drept condiment.
Murarea și fermentarea sunt alte soluții pentru conservarea părților de legume care altfel ar fi aruncate. Frunzele de conopidă pot deveni kimchi, iar resturile de morcov pot fi transformate într-o salată fermentată.
Folosirea integrală a alimentelor poate contribui astfel la creșterea aportului de fibre, la diversificarea preparatelor și la reducerea cheltuielilor pentru cumpărături.
Articol editat de un jurnalist în care au fost folosite texte traduse cu AI.
Vă rugăm să păstrați un ton respectuos în comentarii.
Limbajul ofensator, injuriile, comentariile instigatoare la ură sau postarea repetată și abuzivă a aceluiași mesaj pot duce la ștergerea comentariului și, în unele cazuri, la suspendarea temporară a dreptului de a comenta.
Comunitatea noastră este despre pasiunea pentru mâncare, rețete și experiențe culinare, iar discuțiile sunt binevenite atât timp cât rămân civilizate și constructive. Vă mulțumim că ne ajutați să păstrăm un spațiu plăcut pentru toți