Dieta poate să întârzie demența chiar și când apar semne biologice de Alzheimer? / Ce au descoperit cercetătorii după 15 ani de studii

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

O alimentație cu potențial inflamator redus ar putea fi asociată cu un risc mai mic de demență chiar și în cazul persoanelor care prezintă deja biomarkeri legați de boala Alzheimer sau de alte procese neurodegenerative. Concluzia aparține unui studiu publicat în JAMA Network Open și prezentat de CNN.

Cercetarea a urmărit 1.865 de persoane din Suedia, cu vârsta de cel puțin 60 de ani, care nu aveau demență la începutul studiului. Vârsta medie a participanților era de 70,5 ani, iar aproximativ 60% erau femei. Participanții au fost urmăriți, în medie, timp de 8,4 ani, iar pentru unii perioada de observație a ajuns aproape la 16 ani. În acest interval, 240 de persoane au fost diagnosticate cu demență. Cercetătorii au evaluat alimentația în mod repetat timp de șase ani și au analizat trei modele alimentare diferite.

Primul a fost dieta mediteraneană alternativă (Alternate Mediterranean Diet – AMED), al doilea Alternative Healthy Eating Index (AHEI), iar al treilea a urmărit potențialul inflamator al dietei, prin reversed Empirical Dietary Inflammatory Index (rEDII).

În paralel, cercetătorii au măsurat trei biomarkeri din sânge: p-tau217, asociat cu patologia Alzheimer, neurofilament light chain (NFL), indicator al afectării neuronale, și glial fibrillary acidic protein (GFAP), asociat cu activarea celulelor gliale și procesele neurodegenerative.

La cei cu p-tau217 crescut, riscul a fost cu 29% mai mic

Rezultatele cele mai consistente au apărut pentru dieta cu potențial inflamator redus. În cazul persoanelor cu valori crescute ale p-tau217, o aderență mai mare la acest tip de alimentație a fost asociată cu un risc de demență cu aproximativ 29% mai mic pentru fiecare creștere standardizată a scorului rEDII.

Asocieri similare au fost observate la participanții cu niveluri crescute de NFL și GFAP, unde reducerea relativă a riscului a fost de aproximativ 21%, respectiv 27%. Autorii au mai observat și că, în rândul persoanelor cu biomarkeri crescuți, cei cu o dietă de calitate mai bună au petrecut mai mult timp fără demență într-un interval de zece ani.

Ce înseamnă, de fapt, o dietă antiinflamatoare

Nu există o singură „dietă antiinflamatoare” standard, cu un meniu obligatoriu. În studiu, cercetătorii au calculat potențialul inflamator al alimentației pe baza chestionarelor alimentare completate de participanți. Cele trei modele evaluate aveau însă mai multe elemente comune. Ele favorizau consumul de legume, fructe, nuci și cereale integrale și descurajau consumul ridicat de carne roșie și procesată și băuturi îndulcite cu zahăr.

Dr. Leana Wen, expert CNN și profesor asociat la George Washington University, explică faptul că acest model se suprapune într-o mare măsură peste alimentația mediteraneană. Aceasta pune accent pe fructe, legume, leguminoase, cereale integrale, pește, ulei de măsline și alte surse de grăsimi nesaturate, în timp ce limitează produsele ultraprocesate și băuturile foarte dulci.

Inflamația este o parte normală a răspunsului organismului la infecții sau leziuni. Problema apare atunci când inflamația de intensitate redusă persistă ani la rând. Autorii studiului arată că inflamația sistemică cronică ar putea favoriza neuroinflamația și procesele implicate în neurodegenerare. Dieta poate influența aceste mecanisme prin nutrienți precum vitaminele B, polifenolii și acizii grași polinesaturați. Alte mecanisme ar putea implica stresul oxidativ, rezistența la insulină, metabolismul lipidelor sau axa intestin-creier. Demența rămâne însă o afecțiune complexă, influențată de numeroși factori.

Genetica, bolile cardiovasculare, fumatul, consumul excesiv de alcool, pierderea auzului, activitatea fizică și alți factori de stil de viață contribuie, la rândul lor, la riscul individual.

Dieta nu poate fi un tratament preventiv

Autorii avertizează că studiul este observațional. Participanții nu au fost repartizați aleatoriu la diete diferite, astfel că cercetarea poate identifica asocieri, dar nu poate demonstra că alimentația a prevenit direct demența. O parte dintre informațiile alimentare au fost raportate chiar de participanți, ceea ce poate introduce erori. În plus, eșantionul a fost format în principal din adulți urbani, relativ educați și cu o situație socio-economică bună din Stockholm. Rezultatele nu pot fi automat extrapolate la toate populațiile.

Autorii mai precizează că studiile clinice randomizate privind efectul dietelor antiinflamatoare asupra funcției cognitive au oferit până acum rezultate neconcludente.