De ce unele alimente ultraprocesate ne fac practic să nu ne mai putem opri din mâncat / Cercetătorii au identificat „semnătura” care le face mai tentante

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

De ce este atât de ușor să mănânci încă o felie de pizza, încă un fursec sau încă o mână de chipsuri? Un nou studiu sugerează că anumite combinații de carbohidrați rafinați, grăsimi și densitate calorică pot explica de ce unele alimente ultraprocesate sunt percepute ca mult mai „adictive” decât altele, relatează CNN. Cercetarea, publicată în American Journal of Public Health, a analizat evaluările făcute de 1.664 de adulți din Statele Unite pentru 297 de alimente consumate frecvent. Aproape trei sferturi dintre acestea erau ultraprocesate.

Rezultatele arată că alimentele bogate simultan în carbohidrați, grăsimi și energie au fost percepute ca având cel mai mare potențial de a determina un consum greu de controlat.

Alimentele din topul clasamentului

Peste 90% dintre produsele aflate în categoria cu cel mai ridicat potențial perceput de dependență erau alimente ultraprocesate. Printre produsele evaluate cel mai sus s-au numărat pizza, fursecurile cu ciocolată, cartofii prăjiți, gogoșile și chipsurile. În schimb, alimente precum țelina, fasolea, iaurtul grecesc sau ardeii verzi s-au aflat la polul opus. Studiul nu spune însă că simpla clasificare a unui aliment drept ultraprocesat îl face automat „adictiv”. Autorii au urmărit să identifice caracteristicile nutriționale care apar cel mai frecvent în produsele percepute drept greu de controlat.

Modelele de inteligență artificială folosite de cercetători au analizat atât cele 15 informații prezente în mod obișnuit pe etichetele nutriționale americane, cât și 166 de caracteristici nutriționale suplimentare. Rezultatele au indicat patru elemente importante: cantitatea de carbohidrați, încărcătura glicemică, densitatea energetică și conținutul de grăsimi. Combinația acestor caracteristici apare rar în alimentele minim procesate, dar este mult mai frecventă în produsele ultraprocesate. Ashley Gearhardt, profesor de psihologie la University of Michigan și unul dintre autorii studiului, explică pentru CNN că asemenea produse au o „semnătură nutrițională” pe care alimentele naturale nu o oferă de obicei într-o singură combinație.

Alimentele ultraprocesate pot concentra cantități mari de carbohidrați rafinați și grăsimi într-o formă foarte ușor și rapid de consumat. La acestea se adaugă sarea, aromele, texturizanții și alte ingrediente folosite pentru a modifica gustul și consistența.

Potrivit lui Gearhardt, astfel de combinații pot crea o experiență gustativă extrem de intensă și pot determina unele persoane să revină repetat la același produs.

De ce prăjitura făcută acasă nu este neapărat același lucru

CNN ridică și o întrebare aparent simplă: o prăjitură pregătită acasă poate conține zahăr, făină și grăsime. De ce nu provoacă neapărat același comportament? Gearhardt explică faptul că industria alimentară poate utiliza specialiști în gust și tehnologii care ajustează în detaliu aromele, textura și proporțiile ingredientelor. Rezultatul poate fi un produs care oferă o recompensă senzorială foarte puternică, dar care dispare rapid și determină dorința de a continua să mănânci. Această caracteristică nu este însă prezentă în toate produsele ultraprocesate și nu afectează toate persoanele în același mod. Predispoziția individuală, mediul, stresul și obiceiurile alimentare pot influența puternic modul în care o persoană reacționează la asemenea alimente.

Cercetătorii folosesc frecvent Yale Food Addiction Scale (YFAS), o scală dezvoltată pentru evaluarea unor comportamente alimentare asemănătoare celor întâlnite în tulburările legate de consumul de substanțe. Printre semnele urmărite se numără pierderea controlului, poftele intense, încercările repetate și nereușite de reducere a consumului și continuarea comportamentului în ciuda consecințelor negative.

Analizele internaționale bazate pe YFAS au estimat că aproximativ 14% dintre adulți și 12% dintre copii prezintă un profil comportamental compatibil cu ceea ce cercetătorii numesc „food addiction”. Totuși, există o precizare importantă: „dependența de alimente ultraprocesate” nu este în prezent un diagnostic recunoscut oficial în Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders (DSM) sau International Classification of Diseases (ICD). Conceptul continuă să fie dezbătut în comunitatea științifică.

Nu toate alimentele ultraprocesate sunt la fel

Autorii studiului subliniază tocmai această diferență. Clasificarea NOVA, folosită frecvent pentru definirea alimentelor ultraprocesate, descrie în primul rând modul și gradul procesării. Ea nu arată automat cât de probabil este ca un produs să determine un comportament alimentar compulsiv.

Cercetarea publicată în American Journal of Public Health încearcă să adauge un alt criteriu: profilul nutrițional al produsului. Alimentele care combină simultan niveluri ridicate de carbohidrați rafinați, grăsimi și densitate energetică par să aibă cel mai ridicat potențial perceput de consum compulsiv. Asta înseamnă că un iaurt ultraprocesat și un fursec ultraprocesat nu ar trebui considerate automat echivalente doar pentru că apar în aceeași categorie NOVA.

Cum îți poți da seama dacă un aliment devine o problemă

Specialiștii citați de CNN recomandă atenție nu doar la etichetă, ci și la comportamentul propriu. Pofta foarte intensă, consumul peste senzația de sațietate, dificultatea repetată de a reduce cantitatea și senzația de pierdere a controlului pot indica o relație problematică cu anumite alimente. Cercetătorii nu susțin însă că oamenii trebuie să elimine automat toate produsele ultraprocesate.

Miza este identificarea alimentelor care combină caracteristicile cel mai frecvent asociate cu consumul compulsiv și înțelegerea motivului pentru care unele produse sunt mult mai greu de refuzat decât altele.