Câini antrenați să „vâneze” buruienile în câmp / Pot detecta mohorul lat înainte să producă mii de semințe și să invadeze culturile

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Câinii ar putea deveni un nou instrument pentru fermierii care încearcă să oprească răspândirea buruienilor greu de identificat în primele stadii de dezvoltare. Un proiect desfășurat în Suedia testează animale special antrenate pentru a găsi, după miros, plante nedorite ascunse printre culturile agricole.

Una dintre buruienile urmărite este Echinochloa crus-galli, cunoscută în România drept mohor lat sau iarbă bărboasă. Planta este extrem de competitivă, se adaptează ușor la diferite condiții și poate produce un număr mare de semințe, notează Agrarheute.

Câinii pot găsi plantele când sunt încă mici

Proiectul suedez urmărește folosirea câinilor pentru identificarea buruienilor graminee în culturile destinate producerii semințelor pentru plante furajere. Problema este că unele buruieni seamănă foarte mult cu plantele cultivate atunci când sunt tinere. Pot crește chiar în rândurile culturii și sunt greu de observat de lucrătorii care inspectează terenurile. Câinii sunt antrenați însă să recunoască mirosul plantei. „În acest proiect sunt testați câinii de căutare ca instrument inovator pentru găsirea buruienilor graminee dificil de detectat”, explică administrația pentru agricultură și resurse naturale din regiunea Västra Götaland, una dintre instituțiile implicate.

Animalele sunt pregătite mai întâi în condiții controlate, folosind buruieni proaspete aflate în diferite stadii de dezvoltare. După ce trec testele, câinii sunt duși pe teren. Rezultatele căutării sunt înregistrate cu GPS și fotografii, iar informațiile pot fi utilizate ulterior pentru realizarea unor hărți digitale ale zonelor infestate.

Mohorul lat, una dintre buruienile urmărite

Printre speciile pe care câinii trebuie să le identifice se află mohorul lat, alături de Alopecurus myosuroides, Vulpia myuros și Bromus hordeaceus. În România, Echinochloa crus-galli este întâlnită în numeroase culturi și este cunoscută sub denumirile de mohor lat sau iarbă bărboasă. Este o graminee anuală iubitoare de căldură, care apare frecvent pe soluri fertile și bogate în substanțe nutritive. Poate crește rapid și concurează cu plantele cultivate pentru apă, nutrienți și lumină. O singură plantă poate produce, în mod obișnuit, câteva sute sau chiar peste o mie de semințe, în funcție de condițiile de mediu și de populație. Sursele suedeze vorbesc despre aproximativ 1.000-2.000 de semințe în condițiile locale. Tocmai de aceea identificarea plantei înainte de formarea semințelor este esențială.

În Suedia, câinii implicați în proiect au devenit deja cunoscuți. Rox, un câine antrenat pentru detectarea mohorului lat, se deplasează printre mostre până când identifică mirosul plantei căutate. Scopul este ca ulterior să găsească buruiana direct în câmp, înainte ca aceasta să ajungă la maturitate și să împrăștie semințele. Un alt câine, Sixten, a fost prezentat în cadrul aceluiași program de cercetare, fiind antrenat pentru detectarea acestei buruieni în culturile agricole.

Metoda nu pornește de la zero. Un proiect suedez anterior a arătat că animalele specializate pot fi antrenate să identifice mohorul lat, ovăzul sălbatic și iarba neagră atât sub formă de semințe, cât și ca plante tinere. Câinii au reușit, de asemenea, să diferențieze speciile-țintă de alte plante.

De ce nu sunt suficienți oamenii

În culturile pentru producerea semințelor, puritatea materialului este foarte importantă. În prezent, terenurile sunt inspectate în mare parte manual. Lucrătorii merg prin culturi, identifică buruienile și le îndepărtează înainte ca acestea să formeze semințe. Metoda necesită însă mult timp și forță de muncă, mai ales pe suprafețe mari. Câinii ar putea reduce timpul necesar inspecției și ar putea identifica plante care sunt încă prea mici sau prea bine ascunse printre culturile agricole pentru a fi observate ușor de oameni.

Cercetătorii nu văd câinii drept singura tehnologie folosită împotriva buruienilor. În perspectivă, informațiile obținute de echipele canine ar putea fi combinate cu GPS și drone. Câinele găsește planta, locația este înregistrată digital, iar fermierul poate identifica exact zonele unde trebuie intervenit. Astfel, combaterea ar putea deveni mai precisă și ar putea reduce atât necesarul de muncă manuală, cât și utilizarea tratamentelor aplicate pe suprafețe mai mari decât este necesar.

Proiectul actual a început în 2025 și are o durată de doi ani. Printre parteneri se află compania agricolă Lantmännen și Universitatea Suedeză de Științe Agricole – SLU. Pentru cercetători, miza depășește însă simpla găsire a câtorva buruieni într-un câmp.

Dacă metoda se dovedește eficientă la scară comercială, fermierii ar putea apela în viitor la echipe formate din câine și conductor pentru verificarea culturilor, semințelor sau chiar a utilajelor agricole. O buruiană detectată înainte să formeze semințe înseamnă, în fond, mii de plante mai puține care ar putea apărea în anii următori.