România produce cele mai multe prune din Europa, dar aproape 80% din recoltă ajunge la distilerii: „Pomicultura s-a fragmentat foarte mult în ultimii ani, au apărut foarte multe ferme mici”

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

România este primul producător de prune din Europa și al doilea la nivel mondial, însă aproape 80% din recoltă este destinată distilării. Diversificarea procesării, prin produse precum magiunul, gemul, compotul și prunele deshidratate, ar putea crește valoarea adăugată a producției, spune Mădălina Butac, directorul general al Institutului de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură (ICDP) Pitești-Mărăcineni.

România a produs aproximativ 600.000 de tone de prune în 2024, potrivit datelor Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO), citate de Mădălina Butac în cadrul emisiunii ZF Agropower. Datele Institutului Național de Statistică (INS) indică o suprafață cultivată mai mare, de aproximativ 83.000 de hectare, și o producție de circa 655.000 de tone.

Potrivit datelor FAO menționate în emisiune, prunul ocupă aproximativ 67.000 de hectare în România, echivalentul a circa 48% din suprafața cultivată cu pomi fructiferi.

Prunele ar putea fi valorificate prin mai multe produse

Dependența de distilare limitează posibilitățile de valorificare a unei părți importante din recoltă. Dezvoltarea procesării pentru consum alimentar ar putea crea noi oportunități comerciale pentru producători, în special dacă aceștia reușesc să își consolideze oferta.

„Ar fi important ca prunele să meargă şi către alte direcţii, către magiun, gem, compot şi, bineînţeles, prune deshidratate. Pomicultura s-a fragmentat foarte mult în ultimii ani, au apărut foarte multe ferme mici, iar asocierea în cooperative le-ar oferi o mai bună valorificare şi comercializare a fructelor”, a explicat Mădălina Butac.

Asocierea producătorilor ar putea facilita colectarea unor cantități mai mari de fructe, accesul la procesare și negocierea unor condiții comerciale mai bune. În același timp, dezvoltarea capacităților de depozitare ar permite păstrarea fructelor și comercializarea lor în perioade în care oferta este mai redusă.

Seceta afectează calitatea fructelor, iar înghețurile târzii pun în pericol recolta

Anul 2026 a adus o producție record de prune, în condițiile unui an agricol apropiat de normal din punct de vedere climatic. Totuși, seceta din timpul verii a afectat calitatea fructelor, care au fost mai mici, mai puțin suculente și, în unele cazuri, de o calitate inferioară.

Schimbările climatice influențează și calendarul de dezvoltare al pomilor. Monitorizarea realizată la ICDP Pitești-Mărăcineni în ultimii 55 de ani, pe soiul Tuleu Gras, arată că umflarea mugurilor are loc cu aproape 19 zile mai devreme, iar începutul înfloririi s-a devansat cu aproximativ 10 zile.

Pornirea mai timpurie în vegetație crește expunerea pomilor la înghețurile târzii de primăvară. În ultimii 10 ani, cinci episoade climatice nefavorabile au afectat livezile în perioada înfloririi sau în etapele apropiate. Unul dintre cele mai grave cazuri a fost în 2017, când temperaturile negative au compromis aproape în totalitate recolta, atât în România, cât și în alte zone ale Europei.

Cercetarea dezvoltă soiuri mai rezistente la riscurile climatice și la boli

O direcție de adaptare este dezvoltarea soiurilor cu înflorire târzie, care pot reduce expunerea florilor la înghețurile de primăvară. Printre exemplele menționate de conducerea institutului se numără soiul Piteșteanul, creat la Mărăcineni, precum și soiurile germane Toptaste, Haganta și Hanita.

Cercetarea urmărește și combaterea efectelor vărsatului prunului, o boală virală cunoscută sub denumirea de plum pox virus (PPV). Virusul nu poate fi combătut prin tratamente fitosanitare, motiv pentru care selecția soiurilor tolerante reprezintă o soluție importantă pentru pomicultori.

ICDP Pitești-Mărăcineni a propus spre înregistrare la Institutul de Stat pentru Testarea și Înregistrarea Soiurilor (ISTIS) o nouă selecție, denumită Romira.

Irigarea, esențială în livezile intensive

Investițiile în tehnologia de producție sunt importante și pentru stabilitatea recoltelor. Potrivit Mădălinei Butac, în livezile clasice irigarea nu este considerată obligatorie, însă producțiile pot varia semnificativ de la un an la altul, iar calitatea fructelor depinde în mare măsură de condițiile climatice.

În schimb, în livezile intensive și superintensive, irigarea este indispensabilă pentru obținerea unor producții constante și de calitate.

„Într-o livadă clasică irigarea nu este necesară, însă producţiile sunt fluctuante, de slabă calitate şi depind în mare măsură de condiţiile climatice. Într-o livadă intensivă şi superintensivă, irigarea nu este o opţiune, ci o condiţie obligatorie”, a precizat directorul ICDP Pitești-Mărăcineni.

Cu toate acestea, prunul nu s-a numărat printre speciile prioritare pentru pomicultorii care au accesat submăsurile Ministerului Agriculturii destinate relansării sectorului. Investițiile s-au concentrat în special asupra unor culturi precum alunul și afinul.

Producătorii au nevoie de depozite și de prețuri care să acopere costurile

Pe lângă riscurile climatice și problemele legate de calitatea fructelor, pomicultorii se confruntă cu deficitul de forță de muncă și cu infrastructura insuficientă de depozitare.

Numărul redus de depozite cu atmosferă controlată limitează posibilitatea păstrării fructelor și a vânzării acestora în perioadele în care oferta scade. În lipsa unor astfel de facilități, producătorii sunt mai expuși fluctuațiilor de preț și presiunii de a vinde rapid recolta.

„De foarte multe ori prunele se valorifică sub preţul de cost”, a afirmat Mădălina Butac.

Înființat în 1967, Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură Pitești-Mărăcineni funcționează cu cinci laboratoare de cercetare și două baze experimentale, una destinată producției de fructe și cealaltă producerii materialului săditor.