foto: G4Food
- Katsunori Meshii a făcut, în 2019, o demonstrație de Ceremonie a Ceaiului pentru participanții de rang înalt la reuniunea G20, de la Osaka;
- Maestrul este vice – președinte al Școlii Urasenke, una dintre cele mai cunoscute școli de ceai din Japonia și din lume
- Vineri, 14 iunie, Katsunori Meshii a susținut o demonstrație de Ceremonie a Ceaiului, la Muzeul de Artă a României, din București
M-am îndreptat spre sediul muzeului, cu grija să ajung la timp: „e vorba despre Japonia, țara unde, zice-se, toate trenurile întârzie, cumulat, într-un an întreg, numai vreo câteva minute”, mi-am spus aproape alergând dinspre Romană pe strada Episcopiei.
Ora de început a evenimentului: 11:00, potrivit invitației trimise de Șerban Georgescu, Director al Departamentului de Studii Asiatice, din cadrul Universității Româno – Americană.
Am ajuns la 11 fără 20, în holul muzeului. Liftul din partea aceea a clădirii era defect, așa că am luat cu asalt scările, până la ultimul etaj, gândindu-mă că, poate, urcușul, preț de câteva etaje, face parte din ritual: urc pe trepte săpate în stânca muntelui, spre templu, spre Casa Ceaiului. Nu, efortul fizic nu a făcut parte din ritual. Pur și simplu Muzeul Național de Artă al României avea/are acel lift defect!
Demonstrația a avut loc într-o încăpere amenajată special pentru acest eveniment: o scenă mică, un spațiu concentrat, pentru a crea condițiile intimității. Atât doar că invitații au venit în număr mare și intimitatea s-a transformat în înghesuială.
Mulți, dar tăcuți. Desfășurarea ceremoniei, cu maestrul Katsunori în prim plan, ne-a acaparat toată atenția. Nu sunt vreun cunoscător al acestei tradiții, am asistat pentru prima oară la o astfel de demonstrație și evit să scriu despre ritualul propriu zis, ca să nu greșesc. Pot să spun însă că m-a impresionat gestica sigură, calmă, meticuloasă și răbdătoare, mânuirea scrupuloasă a micilor ustensile, de parcă în felul acesta maestrul ar fi menținut echilibrul lumii, să nu basculeze în haos.
Ceaiul a fost preparat dintr-o pudră fină, verde, numită matcha, extrasă dintr-un bol cu o linguriță de bambus. Diluată în apa încălzită, pudra aceea a emanat un miros intens, pătrunzător, de vegetală originară, păstrată parcă de la începutul lumii. Am tras adânc aer prin nări, ca să beneficiez de cât mai multă mireasmă.
Detaliu demn de precizat: ceaiul rezultat nu a fost îndulcit, cu zahăr sau miere (așa cum o facem noi, europenii). De aceea, înainte de a fi servit, participanții la ceremonie mănâncă o prăjitură.
Pudra de ceai este obținută prin măcinarea frunzelor, în mod tradițional, cu ajutorul unei pietre. Există furnizori de matcha dedicați acestei tradiții.
Ceremonia ceaiului cumulează deopotrivă semnificații religioase (vine din budism) și sociale. Acest ritual presupune invitarea unui musafir de către o gazdă, cu mai multe săptămâni înainte. Onorând invitația, musafirul se prezintă în Casa Ceaiului, iar gazda îi prepară, potrivit ritualului, ceaiul matcha. Pentru a prepara ceaiul trebuie să fii instruit în cadrul uneia dintre școlile specifice japoneze. Urasenke, al cărei vice-președinte este maestrul Katsounori Meshii, este una dintre cele mai cunoscute școli de ceai din Japonia, cu peste 20.000.000 de practicanți, în întreaga lume. Urasenke este deschisă și cursanților care nu sunt de naționalitate japoneză.
Atât ritualul, cât și băutura în sine apropie oamenii, îi purifică de grijile cotidianului și îi ajută să regăsească o stare de pace și bucurie. Adică, să fii zen. Cu condiția, poate, să nu fii jurnalist, preocupat să facă poze, să filmeze și să rețină tot soiul de amănunte.
Oare ce or fi simțit Angela Merkel sau Emmanuel Macron, la Osaka, în timpul ceremoniei susținute de maestrul Katsunori Meshii? Pace și bucurie? Sau stările acestea le-au fost umbrite de prezența unor lideri autoritariști, care, după cum a arătat evoluția geopolitică de după reuniunea de la Osaka, se gândeau la război. Poate chiar în timp ce maestrul prepara ceaiul cu gestica lui calmă și pașnică.
