Cum alegi ghimbirul perfect din supermarket. Un nutriționist explică semnele la care trebuie să fii atent și de ce proaspăt nu înseamnă neapărat mai bun

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Ghimbirul proaspăt trebuie să fie tare, ferm și să aibă coaja întinsă, fără zone moi, umede sau mucegăite. Dar dacă te interesează în mod special antioxidanții, ghimbirul uscat poate avea o concentrație mai mare de compuși antioxidanți decât cel proaspăt.

Alyssa Simpson, Nutriționistă specializată în sănătatea digestivă, explică pentru Verywell Health ce trebuie să urmărești atunci când cumperi ghimbir proaspăt, dacă maturitatea rădăcinii contează și cum se compară ghimbirul proaspăt cu cel uscat din punctul de vedere al antioxidanților.

Cum alegi ghimbirul proaspăt

La cumpărături, textura este unul dintre primele lucruri pe care le poți verifica. Ghimbirul proaspăt ar trebui să fie ferm și solid, cu bucăți pline și coaja relativ întinsă.

„Atunci când aleg ghimbir proaspăt, m-aș uita după unul care se simte ferm și solid, cu bucăți pline și cu o coajă destul de întinsă, nu zbârcită sau uscată. Aș evita bucățile care sunt moi, spongioase sau care au zone umede, închise la culoare ori mucegăite”, explică Alyssa Simpson.

Aspectul poate oferi indicii despre prospețime, însă nu este la fel de simplu să îți dai seama, doar privind rădăcina, cât de mulți antioxidanți conține.

„Nu este atât de simplu încât să spunem că, cu cât ghimbirul a stat mai mult timp în pământ, cu atât are mai mulți antioxidanți”, spune dieteticiana.

Ghimbirul mai matur nu înseamnă automat mai mulți antioxidanți

Nivelurile diferiților compuși antioxidanți se modifică pe măsură ce planta se maturizează, iar aceștia nu evoluează cu toții în aceeași direcție.

Un studiu publicat în revista Food Science & Nutrition a constatat că ghimbirul tânăr are un conținut mai ridicat de compuși fenolici și o activitate antioxidantă mai mare decât ghimbirul matur, iar nivelurile acestor compuși scad pe măsură ce rădăcina se maturizează.

Totuși, rezultatele nu pot fi generalizate pentru orice tip de ghimbir. Conținutul compușilor depinde de varietate, condițiile de cultivare și de substanța analizată.

Ghimbir proaspăt sau uscat: care are mai mulți antioxidanți?

Potrivit dieteticienei, ghimbirul uscat are, de obicei, o concentrație mai mare de antioxidanți decât cel proaspăt.

„Ghimbirul uscat are, de obicei, rezultate mai bune la testele pentru antioxidanți decât ghimbirul proaspăt. La început poate părea surprinzător, dar dacă te gândești că prin uscare elimini apa, lucrurile devin mai clare: componentele ghimbirului devin mai concentrate.”

Procesul de uscare poate avea însă și alte efecte asupra compușilor din ghimbir.

„Uscarea descompune pereții celulari, ceea ce face ca unii compuși fenolici să fie mai disponibili. De asemenea, transformă o parte dintre gingeroli în shogaoli, o altă categorie de compuși antioxidanți din ghimbir, care sunt în general antioxidanți mai puternici.”

Asta înseamnă că ar trebui să alegi mereu ghimbir uscat?

Ghimbirul uscat este mai concentrat și are un gust mai intens, astfel că este posibil să folosești o cantitate mai mică decât în cazul celui proaspăt.

„Dacă urmărești cea mai mare concentrație de antioxidanți, ghimbirul uscat câștigă. Este mai concentrat per gram și conține mai mulți shogaoli.”

Dar dieteticiana atrage atenția asupra unui detaliu important: cantitatea consumată contează.

„Acestea fiind spuse, este posibil să folosești mai puțin ghimbir uscat decât proaspăt, tocmai pentru că este mai concentrat și mai picant. Așadar, cantitatea de antioxidanți pe care o consumi efectiv va depinde în continuare de mărimea porției.”

Prin urmare, dacă vorbim despre concentrația compușilor antioxidanți raportată la gram, ghimbirul uscat poate avea un avantaj. Dar asta nu înseamnă automat că o porție obișnuită de ghimbir uscat va furniza întotdeauna mai mulți antioxidanți decât una de ghimbir proaspăt.