VIDEO | Ce este „fructul-miracol” care face alimentele acre să pară dulci / Ce se întâmplă pe limbă după ce îl mănânci

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

O mică boabă roșie originară din Africa de Vest poate schimba pentru scurt timp felul în care percepem gustul. Fructul-minune, cunoscut sub denumirea științifică Synsepalum dulcificum, face ca alimentele și băuturile acre să capete un gust dulce, fără să le fie adăugat zahăr.

Fructul-minune este o boabă mică, roșie, cu pulpă aproape lipsită de gust și un sâmbure mare. Efectul său apare după ce pulpa este mestecată.

Pentru aproximativ 30 de minute până la o oră, alimentele acide consumate ulterior pot avea un gust neobișnuit de dulce. O lămâie poate semăna cu limonada, oțetul poate căpăta note dulci, iar unele sosuri de roșii pot fi percepute diferit.

Fenomenul nu are legătură cu o cantitate mare de zahăr din fruct, ci cu o proteină numită miraculină.

Cum funcționează miraculina

Pulpa fructului acoperă temporar receptorii gustativi de pe limbă. Miraculina se leagă de receptorii implicați în percepția gustului dulce, iar în prezența unui aliment acid modifică modul în care aceștia răspund.

Astfel, aciditatea alimentului declanșează un semnal pe care creierul îl interpretează ca dulce.

Efectul este temporar și dispare pe măsură ce miraculina nu mai acționează asupra receptorilor gustativi.

Originea fructului-minune

Synsepalum dulcificum provine din Africa de Vest. În 1725, un explorator francez a consemnat că localnicii consumau fructul înainte de alimente și băuturi acre, inclusiv pâine de cereale acidulată, bere și vin de palmier fermentat.

În prezent, planta este cultivată și în alte regiuni tropicale. Fructul poate fi întâlnit în ferme specializate din Malaezia și în culturi realizate în spații protejate.

Este însă un produs neobișnuit pe piețele obișnuite, iar disponibilitatea sa diferă considerabil de la o țară la alta.

De ce este interesant pentru alimentație

Capacitatea miraculinei de a modifica temporar gustul dulce a atras atenția și dincolo de zona experiențelor gastronomice. Fructul a fost asociat cu ideea de a face unele alimente mai ușor de consumat atunci când reducerea zahărului din dietă este un obiectiv.

De exemplu, un fruct acrișor ar putea fi perceput ca fiind mult mai dulce după consumul unei boabe de fruct-minune. Totuși, acest lucru nu înseamnă că fructul transformă din punct de vedere nutrițional alimentul respectiv și nici că efectul poate înlocui recomandările medicale sau o dietă echilibrată.

În Statele Unite, statutul comercial al fructului a fost influențat de clasificarea sa de către FDA drept aditiv alimentar, ceea ce a contribuit la limitarea comercializării sale ca fruct proaspăt.

Experiența care a făcut fructul celebru

Fructul-miracol a devenit cunoscut și prin experiențele de tip „flavor tripping”, în care participanții consumă boaba înainte de a gusta alimente acre. Lămâia este una dintre cele mai populare opțiuni pentru demonstrarea efectului.

Scriitorul Adam Leith Gollner a explorat fructul în cartea sa „The Fruit Hunters”, dedicată pasionaților de fructe rare și exotice. Experiența este descrisă ca o schimbare radicală a percepției gustului, mai ales atunci când fructele foarte acre sunt consumate după boabă.

Într-o fermă de fructe tropicale din apropiere de Penang, Malaezia, efectul poate fi observat cu fructe precum lime calamansi și cireșe acerola. După consumul fructului-minune, cele foarte acre pot căpăta un gust asemănător unor deserturi cu fructe.

Efectul nu durează

Pe măsură ce miraculina își pierde efectul, gusturile revin treptat la normal. Fructele care păreau extrem de dulci își pierd intensitatea, iar cele acre sau fade își recapătă profilul obișnuit.

Tocmai această schimbare face ca fructul să fie atât de interesant pentru gastronomie. Nu modifică permanent gustul alimentelor și nu le adaugă zahăr. Pentru o perioadă scurtă, schimbă modul în care limba interpretează aciditatea.