Uleiul nu trebuie eliminat automat după prima prăjire. Poate fi refolosit dacă a fost încălzit corect, filtrat și păstrat în condiții adecvate. Reutilizarea uleiului de prăjit poate reduce risipa și costurile din bucătărie. Totuși, fiecare încălzire îi modifică structura, gustul și punctul de fum, adică temperatura la care începe să scoată fum.
Uleiul care a fost supraîncălzit sau păstrat necorespunzător nu ar trebui folosit din nou. Resturile de alimente rămase în acesta se pot arde la următoarea prăjire și îi accelerează degradarea.
După prăjire, uleiul trebuie lăsat să se răcească suficient pentru a putea fi manevrat în siguranță. Nu trebuie turnat fierbinte într-un recipient din plastic sau într-un vas care nu rezistă la temperaturi ridicate.
Uleiul răcit se strecoară printr-o sită foarte fină, tifon sau filtru potrivit pentru alimente. Operațiunea elimină firimiturile și resturile care s-ar arde la următoarea utilizare.
Uleiul filtrat se transferă într-un recipient curat, închis ermetic și ferit de lumină. Este utilă notarea datei și a alimentului care a fost prăjit în el.
Departamentul pentru Agricultură al Statelor Unite (USDA) arată că uleiul filtrat poate fi păstrat într-un recipient etanș și opac timp de până la trei luni. Această perioadă nu reprezintă însă o garanție, deoarece degradarea poate apărea mai devreme, în funcție de temperatură și utilizările anterioare.
Pentru păstrarea calității, recipientul trebuie ținut într-un loc răcoros și întunecat sau în frigider. Uleiul poate deveni tulbure ori mai vâscos la rece, dar își poate recăpăta consistența la temperatura camerei.
Nu există un număr valabil pentru toate situațiile. Durata de folosire depinde de tipul uleiului, temperatura atinsă și alimentele pregătite. Uleiul în care au fost prăjiți cartofi simpli se păstrează, de regulă, mai bine decât cel folosit pentru produse pane. Făina, pesmetul și aluatul lasă mai multe particule care se ard.
Uleiul folosit pentru pește poate păstra mirosul și nu este potrivit ulterior pentru gogoși sau alte deserturi. Recipientele pot fi etichetate separat pentru alimente sărate, pește sau produse dulci.
Uleiurile rafinate, cu un punct de fum ridicat, sunt mai potrivite pentru prăjire. În această categorie intră uleiul rafinat de floarea-soarelui, cel de rapiță sau arahide. Uleiul nu trebuie lăsat să fumege, deoarece acesta este un semn că începe să se degradeze.
Uleiul nu mai trebuie utilizat dacă are un miros rânced, înțepător sau diferit de cel inițial. Nici gustul amar sau neplăcut nu trebuie ignorat, conform Express.co.uk.
Culoarea foarte închisă, consistența groasă și lipicioasă sau aspectul persistent tulbure pot indica degradarea. Un alt semn este formarea spumei pe întreaga suprafață în timpul încălzirii.
Uleiul trebuie eliminat și dacă începe să scoată fum la o temperatură mai mică decât în mod obișnuit. Acest lucru arată că punctul său de fum a coborât după utilizările repetate.
Dacă există îndoieli privind mirosul, aspectul sau modul în care a fost păstrat, alegerea prudentă este aruncarea lui.
Uleiul uzat nu trebuie turnat în chiuvetă sau toaletă, deoarece se poate depune în conducte și poate provoca blocaje. După răcire, acesta poate fi pus într-un recipient bine închis și predat la un punct de colectare a uleiului alimentar uzat. Dacă nu există această posibilitate, trebuie eliminat conform regulilor locale pentru deșeurile menajere.
Vă rugăm să păstrați un ton respectuos în comentarii.
Limbajul ofensator, injuriile, comentariile instigatoare la ură sau postarea repetată și abuzivă a aceluiași mesaj pot duce la ștergerea comentariului și, în unele cazuri, la suspendarea temporară a dreptului de a comenta.
Comunitatea noastră este despre pasiunea pentru mâncare, rețete și experiențe culinare, iar discuțiile sunt binevenite atât timp cât rămân civilizate și constructive. Vă mulțumim că ne ajutați să păstrăm un spațiu plăcut pentru toți