VIDEO | Capcana fondurilor europene pentru fermieri. Viorel Marin (ANAMOB): „S-au încărcat cu lucruri de care nu aveau nevoie”

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Fondurile europene pot însemna pentru un fermier șansa de a-și moderniza exploatația, de a cumpăra echipamente sau de a-și dezvolta afacerea. Obținerea unei finanțări nu înseamnă însă automat și un proiect bun. În unele cazuri, goana după punctaj și după o valoare cât mai mare a finanțării poate conduce la investiții supradimensionate, greu de susținut ulterior de beneficiar.

Viorel Marin, președintele Asociației Naționale a Industriilor de Morărit și Panificație (ANAMOB), vorbește, într-un interviu acordat G4Food, despre una dintre vulnerabilitățile sistemului: lipsa consultanților care să urmărească interesul real al beneficiarului și să construiască proiectul pornind de la nevoile fermei, nu doar de la criteriile care îi asigură punctajul necesar pentru obținerea banilor.

„Consultantul nu e bun să-mi câștige proiectul. Consultantul e bun când îmi duce proiectul până la capăt”, avertizează Viorel Marin.

Fondurile există, dar autoritatea „nu îți scrie proiectul”

Discuția pornește de la una dintre întrebările recurente ale agriculturii românești: de ce, deși există programe și fonduri europene disponibile, accesarea lor continuă să fie dificilă pentru mulți fermieri, în special pentru cei mici?

Viorel Marin delimitează responsabilitatea autorităților care construiesc măsurile de finanțare de ceea ce se întâmplă ulterior, atunci când beneficiarul trebuie să transforme oportunitatea într-un proiect viabil.

„Deși s-ar putea să se supere unii pe mine, în general prefer să se supere. Dacă asemănăm autoritățile de management care elaborează aceste măsuri și aceste planuri și spunem că aici se află Dumnezeu, mai este o vorbă veche: Dumnezeu îți dă, dar nu îți bagă în traistă. Dumnezeu îți dezvoltă măsura, îți asigură resursa, îți deschide apelul de finanțare, dar nu îți scrie proiectul. Aici a apărut problema la noi”, explică președintele ANAMOB.

Una dintre probleme, spune Viorel Marin, a apărut însă în zona de consultanță pentru fondurile europene.

„A fost o problemă de oportunism, pentru că a fost o perioadă în care banii de consultanță erau sume eligibile din grantul pe care îl dădea autoritatea. Acum nu prea mai sunt, dar a rămas această lipsă reală de consultanți adevărați, de consultanți care să înțeleagă.”

„Consultantul nu e bun să-mi câștige proiectul”

Pentru Viorel Marin, succesul unui consultant nu ar trebui măsurat prin simplul fapt că dosarul depus a primit finanțarea. Adevărata probă începe după aprobarea proiectului, când investiția trebuie realizată, susținută și integrată într-o afacere care trebuie să rămână viabilă.

„Beneficiarul, fermierul, ar trebui să înțeleagă: consultantul nu e bun să-mi câștige proiectul. Consultantul e bun când îmi duce proiectul până la capăt, când am ideea implementată. La noi, consultanții merg mai mult pe o fază artificială: să-ți câștig proiectul. (… ) Cu principiul: ce scriu la punctaj? Băgăm în proiectul acela ce vrem noi, care nu are nicio legătură cu realitatea de care ar avea nevoie fermierul și așa mai departe. Doar ca să dea bine pe hârtie, doar ca să iasă mai mulți bani și să iasă bine pe hârtie la evaluare. Pentru că evaluezi o hârtie.”

Evaluarea inițială nu poate arăta însă cum va funcționa investiția peste câțiva ani.

„Proiectul va fi gata peste trei ani, patru ani, cinci ani, deci n-ai cum să spui asta la nivelul evaluării. Și, ca atare, sunt destui consultanți care au învățat să câștige proiecte, dar foarte mulți fermieri s-au blocat în aceste proiecte sau s-au încărcat cu lucruri de care nu aveau nevoie ori care erau mai mari decât ar fi avut ei nevoie.”

Când o finanțare europeană riscă să devină o povară

Una dintre cele mai mari capcane apare atunci când valoarea proiectului și dimensiunea investiției ajung să fie mai mari decât nevoile reale ale fermei.

„Eu cred că, în foarte multe situații, fermierii au fost duși într-o fază de creștere. Au investit în lucruri mai multe decât aveau nevoie, mai scumpe decât ar fi trebuit, pe un plan de afaceri oficial. S-au bucurat că primesc o sumă mai mare și că acel consultant le-a scris un proiect prin care au câștigat acești bani, dar nu realizează că și-au legat o ghiulea de moară de picioare.”

Iar efectele pot apărea mult după momentul în care proiectul a fost declarat câștigător.

„Asta îi duce la fund, mai devreme sau mai târziu. De aceea am văzut și în mediul agroalimentar oameni care spun: «Mi-a fost mai bine înainte să fac proiectul».”

Consultantul care ar trebui să aibă curajul să spună: „Ceri prea mult”

Viorel Marin susține că România are nevoie nu doar de mai mulți specialiști în accesarea fondurilor, ci de o cultură diferită a consultanței.

„Se scriu măsuri foarte bune, care se scriu împreună cu noi. Participăm efectiv la scrierea lor, punând în față interesele, beneficiile și așa mai departe. Dar, de aici încolo, faza cu consultanții este foarte greu de controlat. Dacă nu apare în mijlocul lor o idee de etică, de profesionalism, în care să aibă curajul să-i spună: «Băi, tu ceri prea mult. Uite și de ce. Ai cerut prost, nu e bine ce ai cerut, ești pe o cale greșită», este foarte greu.”

România versus Vest: „S-a rupt această legătură simbiotică”

Problema fondurilor europene face parte, în viziunea lui Viorel Marin, dintr-o discuție mai amplă despre diferențele dintre agricultura românească și cea din statele occidentale.

Una dintre acestea ține de relația dintre fermier, autorități și cercetare.

„Diferența este, în primul rând, de natură societală și de autorități de stat și de relațiile dintre fermieri și aceste autorități. De încredere și de modul în care aceste autorități au știut să vină cu mesaje corecte, cu exemple corecte, cu bani acolo unde era nevoie. Atunci fermierul a învățat că ceea ce autoritățile finanțează și instituțiile prin care se finanțează, respectiv cercetarea din aceste țări, sunt aproape de el.”

România a avut, la rândul ei, o cercetare agricolă conectată mai puternic la problemele din teren, spune președintele ANAMOB, însă această relație s-a deteriorat în timp.

„Era o perioadă când și noi am avut o cercetare care era aproape de fermierii români, dar, în bună parte, în România, din păcate, acest lucru s-a distrus și a dispărut. Foarte multe zone din cercetare au rămas niște oaze în care mai sunt câțiva specialiști care încearcă să facă ceva, dar, în rest, este foarte mult copy-paste, fără înțelegerea din spatele celor copiate.”

Consecința este o ruptură între actorii care, într-un ecosistem funcțional, ar trebui să lucreze împreună.

„S-a rupt această legătură simbiotică: fermier, stat, cercetare, care să se întoarcă înapoi în folosul fermierului.”

Ce au făcut diferit fermierii din Vest

În statele vest-europene, spune Viorel Marin, colaborarea dintre fermieri și cercetători a devenit în timp o practică firească. Fermierul nu este doar beneficiarul unei soluții construite de altcineva, ci participă la procesul prin care aceasta este dezvoltată.

„Au făcut și o altă tradiție, în care s-au obișnuit și a devenit un fenomen natural să se strângă, să colaboreze cu cercetătorii, să discute, să facă acest tip de co-creație, care a dus la un nivel de acceptanță ceva mai mare. Dublat de niște măsuri mai deștepte din partea autorităților, de sprijin și suport, care au venit în folosul lor, a dus la un nivel general de colaborare care a adus mai mult profit și mai mult confort decât există în România.”