VIDEO | A învățat totul despre gastronomia spaniolă în Denia, iar astăzi face paella la București. Sorin Barbu (Casa España): Urmăresc videoclipuri cu tineri români de acolo care gătesc spaniol, dar care reușesc să introducă și rețete românești, arătând spaniolilor ce gătea bunica sau mama în România

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

După o experiență pe meleaguri iberice, Sorin Barbu s-a întors la „matcă”, în București și, împreună cu familie, a transformat pasiunea pentru bucătăria spaniolă într-un model de afacere de succes în România. Plecat în Spania la o vârstă tânără, a petrecut șapte ani în Denia (în Comunitatea Valenciană), un oraș cu o puternică încărcătură gastronomică și culturală. Acolo a luat contact direct cu industria ospitalității, pornind de la spălatul vaselor și ajungând ajutor de bucătar, bucătar și specialist în prepararea paellei. Și a învățat și să pună pe picioare un restaurant.

Întors în România în 2008, a adus cu el atmosfera și gustul autentic al Spaniei. Astăzi, Sorin Barbu deține renumitul restaurant Casa España din București, cinci pescării (fiind singurul antreprenor român care cumpără pește direct din portul spaniol Villajoyosa), un magazin dedicat jamonului și cel mai mare magazin online cu produse spaniole din România (alioli.ro).

Povestea lui Sorin Barbu

• Șapte ani în Spania, unde a luat-o de jos și a învățat mederie, de la spălat vase la bucătării specializate în paella, într-o zonă mediteraneană cu o vastă tradiție culinară și festivă.

• Economiile le trimitea acasă și așa a învățat ce înseamnă munca grea și a visat, clipă de clipă, la întoarcea acasă.

• Readaptarea la mediul de afaceri din România după 2008 n-a fost ușoară. A pus pe picioare un restaurant și o firmă care importă pește și produse tradiționale din Spania.

• Românii care trec pragul restaurantului Casei España au învățat ce înseamnă o paella autentică, un alioli de calitate sau pimientos de Padrón, aduși de la mama lor.

• Dacă ar fi să dea sfaturi antreprenorilor români care vor să deschidă afaceri în Spania, le-ar spune să fie atenți la legile spaniole, la conservatorismul localnicilor și la nevoia de marketing digital agresiv în zonele turistice.

Citește aici interviul complet cu Sorin Barbu

Formarea în Spania și lecția numită Denia

Reporter: Când ai plecat în Spania și de ce ai ales să faci acest pas?

Sorin Barbu: Am plecat pentru că eram tânăr, aveam puțină experiență de viață și munca de atunci, nu aveam o cultură economică bună și trebuia să fac rost de bani. N-am avut probleme cu legea sau cu alți oameni, dar pur și simplu a trebuit să plec din țară. M-am gândit la Spania pentru că aveam câțiva prieteni care locuiau deja acolo.

Reporter: În ce oraș ai ajuns exact?

Sorin Barbu: Am ajuns în Denia. A fost singurul loc în care am pus piciorul și acolo am rămas tot timpul. Am stat în jur de șapte ani de zile. Pot spune că 51% din tot ce am învățat în viață se datorează Deniei.

Reporter: Ce face ca Denia să fie un loc atât de special?

Sorin Barbu: În primul rând, Denia este orașul cu cele mai multe zile festive din lume! Fiind situat la jumătatea distanței dintre Alicante și Valencia, preia sărbătorile ambelor provincii, sărbătorile regionale, pe cele naționale ale Spaniei și pe cele proprii ale orașului. În același timp, este port și cel mai apropiat punct de navigare către Insulele Baleare. Este un oraș vechi, trecut din mâinile fenicienilor în cele ale arabilor, maurilor, spaniolilor, cu o încărcătură culturală și gastronomică uriașă. Iar la spanioli, dacă vorbim de petreceri, vorbim automat și de foarte multă mâncare.

Reporter: Cum ai intrat în contact cu zona gastronomică și cu munca în restaurante?

Sorin Barbu: Am luat-o de jos. Cel puțin un an și jumătate am lucrat doar spălând vase. Prima dată am lucrat la Jardín Romano, apoi am continuat la spălat vase la un alt restaurant. Ulterior am avansat ca ajutor de bucătar și apoi bucătar. Pasul decisiv a fost când m-am angajat la un restaurant specializat pe paella, o franciză numită Tapelia, situată în port. Acolo am învățat cu adevărat ce înseamnă paella. La ora 19:00 veneau 200 de turiști străini, iar la ora 21:00 veneau încă 200 de spanioli. Era un șoc total ritmul în care se lucra și cum ieșeau tăvile de paella pe bandă rulantă. Mi-a plăcut enorm bucătăria spaniolă și mi-am dorit să mă integrez, să am subiecte comune cu localnicii.

Anii de acomodare, viața simplă și întoarcerea în țară

Reporter: Cum era viața la început și ce te-a făcut să te întorci în România?

Sorin Barbu: La început, prin 2002-2003, primul an fără pesetas (moneda spaniolă națională, anterioară trecerii la euro-n.r.), aveam un salariu de 640 de euro. Chiria era 320 de euro, iar restul îi trimiteam acasă. Eu trăiam practic din bacșiș, care era foarte mic, vreo 50 de euro pe lună. Dar viața era altfel. Eu veneam din cartierul Rahova al anilor 2000, o zonă agitată și complicată. În Denia mă plimbam cu o bicicletă printre livezi de portocale, făceam 25 de kilometri pe zi doar ca să merg la muncă. Miercurea, în ziua liberă, făceam ture pe muntele de acolo, 50 de kilometri pe bicicletă, mâncând stafide în loc de energizante. M-a relaxat enorm mediul acela.

Întoarcerea a apărut prin 2008-2009. Prietenii din țară îmi spuneau că în România se fac bani frumoși (înainte să lovească criza complet), iar tata mă tot chema acasă: „Hai acasă să facem ceva, ești departe”. Tata avea o casă între blocuri în București, iar garajul l-am transformat inițial într-un spațiu comercial.

Reporter: Cum a fost readaptarea la ritmul și birocrația din România?

Sorin Barbu: La început a fost extrem de greu. Stresul controalelor era uriaș: te trezeai dimineața gândindu-te ce controale mai vin astăzi. În Spania nu trăiai cu teama asta. Totuși, în ultimii 16 ani, lucrurile s-au schimbat enorm în bine și în România. Chiar dacă suntem poate cu 20-30 de ani în spatele Spaniei, am intrat într-o stare de normalitate.

De la Casa España la importul de pește

Reporter: Pe lângă restaurantul Casa España, ce alte afaceri pe zona gastronomică spaniolă mai coordonezi?

Sorin Barbu: Suntem singura familie din București care deține o rețea de cinci pescării. Mai mult decât atât, cumpărăm pește direct din portul Villajoyosa din Spania. Suntem prima firmă din afara Spaniei care a primit permisiunea legală de a licita și cumpăra direct din port. În mod normal, doar marile firme spaniole cumpără de acolo pentru Merca Madrid sau Merca Valencia, de unde cumpără apoi importatorii. Noi am sărit peste intermediari.

Pe lângă pescării, avem un magazin specializat pe jamon (jamonerie) și site-ul alioli.ro, care este cel mai mare magazin online de produse spaniole din România. Vindem atât către clienți persoane fizice, cât și către alte restaurante.

Gastronomia spaniolă pentru cei din România

Reporter: Cum vezi comunitatea de români din Spania? Își păstrează obiceiurile culinare sau au preluat bucătăria locală?

Sorin Barbu: Depinde de zonă și de vârstă. Tinerii au trecut masiv pe bucătăria spaniolă. Urmăresc videoclipuri cu tineri români de acolo care gătesc spaniol, dar care reușesc în mod frumos să introducă și rețete românești, arătând spaniolilor ce gătea bunica sau mama lor în România. Este o punte culturală foarte frumoasă.

Reporter: Dar clienții români care vin la Casa España în București? Cât de bine cunosc bucătăria spaniolă?

Sorin Barbu: Românii care ne calcă pragul știu exact ce vor. În București sunt mai multe restaurante cu specific spaniol, iar clientul care vine la noi vrea o paella adevărată, cu socarrat (n.r.- crusta de orez prinsă de fundul tigăii). Nu poți să-i faci un orez simplu în bucătărie, să i-l pui într-o tigaie de paella și să-i spui că e paella autentică. Românii cer pimientos de Padrón, un alioli bun, iar 7 din 10 comensali comandă paella.

Reporter: Seamănă bucătăria românească cu cea spaniolă?

Sorin Barbu: Doar dacă o comparăm cu cea din nordul Spaniei (Asturia, Țara Bascilor), unde au fabada (o mâncare de fasole-n.r.), tocănițe sau mâncăruri de cartofi. În rest, bucătăria mediteraneană sau cea din Andaluzia nu are nicio legătură cu cea românească. De exemplu, noi prăjim peștele în mălai, ei îl trec prin făină specială.

Reporter: Ar trebui restaurantele din România să mizeze mai mult pe peștele local?

Sorin Barbu: Noi nu prea avem pește local comercializabil la scară mare. Ce pește avem? Crap, caras… Nimeni la restaurant nu prea mănâncă pește de baltă, pentru că este un pește sanitar, care stă pe fundul lacului. Iar din Marea Neagră este greu să te aprovizionezi constant și legal, când se deschide sezonul, tot peștele se vinde rapid pe litoral, iar actele rămân o problemă. România este încă departe de Spania la capitolul organizării pieței de pește.

Sfaturi pentru antreprenori

Reporter: Ce sfat i-ai da unui român care pleacă astăzi în Spania cu gândul de a-și deschide un restaurant?

Sorin Barbu: În primul rând, să se informeze foarte bine cu privire la acte și legislație. Legile muncii și contractele sunt extrem de stricte în Spania.

În al doilea rând, dacă aleg un oraș mai mic, trebuie să știe că spaniolii sunt foarte conservatori. Localnicii vor prefera mereu să-și lase banii pe cafea sau bere la un localnic de-al lor pentru a-și susține comunitatea. De aceea, ca străin, trebuie să ai o strategie foarte puternică de marketing, să fii vizibil pe rețelele sociale și să te poziționezi într-o zonă turistică unde să atragă clienți internaționali.