Din România în Spania și Italia, Paștele are același gust/ „Am ajuns să fim fiecare în alt colț de lume, dar de Paște și de Crăciun ne e dor de sarmalele mamei”

De Paște, toți cei trei frații Uruioc își amintesc de Bacău, de micuța casă părintească de aici, de unde au plecat la intervale diferite. Mai întâi a plecat Gabi, care a ales să meargă în Germania să lucreze ca bonă, dar între timp a făcut o facultate, a cunoscut un băiat, băiatul era catalan, din Barcelona și a plecat odată cu el din Germania în nordul Spaniei.

Următorul a fost Costel, care a decis să plece și el în Spania, unde a stat mulți ani de zile, a lucrat în construcții, a cunoscut o fată italiancă cu care a stat la Madrid, până au hotărât să dea Spania pe Italia. Acum sunt amândoi  în Italia, în Barri, unde petrec Paștele nostru, cu familia Manuelei.

Irina, cea mai mică, a rămas în țară, dar nu în Bacău, a plecat și ea în București și-a făcut un rost, o facultate, acum are familie, o fetiță.

Din păcate, tatăl fraților Uruioc a murit de curând, așa că pentru mamă este primul Paște singură, primul paște în care, dacă ar fi rămas în România, ar fi trebuit să meargă la mormântul soțului și să se întristeze încă o dată.

Drept pentru care Irina a convins-o să plece în Spania, unde Gabi o aștepta împreună cu cei doi copii să le facă sarmale, ouă roșii și ciorbă de miel.

Ce luăm pentru Paște în Spania?

Deși Gabi i-a spus că acolo sunt magazine românești și vor găsi tot ce au nevoie, mama a ținut să își ia pentru sarmale, condimentele ei de acasă, drojdie proaspătă din România (e și în Spania, dar sigur nu-i la fel), și vopsele de ouă să fie sigură că are cu ce face ouă roșii. Irina a ajutat-o să împacheteze: „Mama nu e la primul drum, a mai fost în Spania. Dar nu pleacă niciodată fără cadouri pentru copii. Mai ia și câte o „delicatesă” de pe aici, o zacuscă, o pastramă, o afumătură.  Acum de Paște se bucură să le facă celor mici sarmale și cozonac. Nepoții vor savarine și covrigi, așa că a plecat cu valiza plină.”

„Mi-e greu fără ei, recunoaște Irina. Noi mergeam mereu la Bacău, petreceam Paștele împreună. E primul an când mergem și e casa goală acolo”.

În Italia mâncarea românească e la mare preț

Manuela și Costel nu sunt atât de preocupați de tradițiiele de Paște, au sărbătorit și Paștele catolic acum o săptămână. Dar, Manuela este o iubitoare de mâncare românească. „Mai ales zacusca de vinete îmi place. Nu se face ușor, dar când am timp și mi-e poftă, mai coc niște vinete și ardei și fac câteva borcane. Și Costel mai gătește mâncare de-a voastră. Acum pentru Paște o să fac o friptură de miel și vom spune o rugăciune pentru tată lui Costel în Duminica Paștelui”.

Cu copiii în bucătărie

În bucătăria casei cu etaj din Martorell (Barcelona), Gabi își ajută mama la fiert sarmalele. Cozonacii sunt abia scoși din cuptor și copiii abia așteaptă să se răcească, să taie o felie. „I-a pus mama să vopsească ouăle, râde Gabi. Nu prea sunt ei obișnuiți să li se dea de treabă, dar cu mama n-au loc să se fofileze. Altfel, a gătit mama ca în copilărie. Și sarmale și cozonaci și pască și ciorbă a făcut. Doar că n-o să-i punem borș, că aici nu e obiceiul cu ciorba acră și alor mei nu le place. Iar în loc de salată de boeuf am făcut eu o ensaladilla rusa. Se face la fel, doar că punem ton în loc de carne și nu are murături”.

Trei vieți, trei țări, aceeași poveste

Trei frați, în trei locuri diferite din Europa spun de fapt aceeași poveste. Despre familie, despre dor, despre gusturi comune care le amintesc de copilărie. Și se bucură să petreacă pe rând sărbătorile cu mama și cu bunătățile pe care le prepară pentru nepoți.