Foto: G4Food
Pe Maria și Ana le-am cunoscut într-o duminică de iulie, în Alicante, după slujba de la biserica românească. Un spațiu unde toate comunitățile de imigranți își țin slujbele, iar la final strâng totul pentru a lăsa locul liber pentru următorii. Un loc micuț, la un parter de bloc, unde femeile vin îmbrăcate cu ie și aduc și copiii, să se cunoască între ei și să învețe rugăciunea în românește.
Maria și Ana pun pe masă, la sfârșitul liturghiei, farfurii cu prăjituri făcute în casă, iar copiii dau roată bunătăților. Soția preotului îmi spune că Maria face cei mai buni cozonaci pentru Paște și Crăciun, iar Ana cele mai bune sarmale, așa că le opresc după ce ies din biserica improvizată să aflu cum e cu „prăjitureala și bucătăreala” prin Alicante.
Maria Rusu: Mă numesc Maria Rusu, sunt în Spania de 21 de ani.
Ioana Costescu: De unde sunteți din România?
Maria Rusu: În România sunt din Buzău, din zona Munteniei. Sunt tare bucuroasă că aici am întâlnit o comunitate de români. Eu sunt departe de țară de mulți ani, dar aici am a doua familie a mea. Pentru mine, toți românii care sunt aici în asociația noastră, în parohia de la biserică, sunt ca și frații mei și familia mea.
Ana Mânzat: Mă numesc Ana Mânzat și avem 22 de ani în Spania. Fac parte din aceeași familie ca și prietena noastră. Ne mândrim că suntem un grup aici, o familie numeroasă, care suntem din toate zonele țării. Fiecare avem o gastronomie frumoasă și le combinăm pentru a nu uita. Aici nu se pot uita niciodată mâncărurile noastre. Spaniolii sunt foarte încântați de gastronomia noastră și de tradițiile pe care le avem.
IC: Cele două doamne mai au ceva în comun: în asociația românească în care sunt membre, sunt cunoscute ca specialiste. Ele prepară cei mai buni cozonaci, cele mai bune prăjituri românești. Ia să vedem ce prăjituri preparați dumneavoastră pentru prietenii români și, de ce nu, și pentru spanioli.
Maria Rusu: Da, așa este. În asociația „Zestrea României”, din care facem parte, sărbătorim ziua fiecăruia și facem diverse prăjituri, torturi, mâncăruri, la fel. Când avem evenimente, că asociația face și evenimente cu toate țările, se fac evenimente cu Ziua Internațională, cu toate țările, acolo ne prezentăm cu toate tradițiile noastre, cu jocuri populare, cu mâncăruri, cu prăjituri. Acolo facem torturi, facem tort diplomat, facem tort amandină, tort cu cremă de cafea, cozonac, albiniță. Și sarmale, face doamna Ana.
IC: Dacă ar fi să faceți o prăjitură sau o mâncare, să fie așa, o combinație română-spaniolă, ce ați gătit?
Ana Mânzat: Eu cred că româno-spaniol ar fi un pilaf. Aici, în zona noastră, este specific paella, un orez cu carne și cu legume. Și la noi în România tot așa e. Deci avem un pilaf de orez, care e un pic diferit datorită mirodeniilor. Mai au ei, iar, un fel de tocăniță cu carne și cartofi, ei îi zic „estofado”. O tocăniță de cartofi cu carne, cum e și la noi. Și fripturile, cred că sunt un lucru comun la amândoi, atât la spanioli, cât și la români.
IC: Dar pilaful și tocănița vi se pare că ar merge, luând ceva de colo și ceva de dincolo?
Maria Rusu: Sunt apropiate.
IC: Dacă ar fi să-i recomandați unui spaniol o prăjitură sau o mâncare pe care să o încerce prima dată din gastronomia românească, ce i-ați recomanda?
Maria Rusu: Eu aș recomanda sarmalele. Eu când fac sarmale, am spanioli (că lucrez în case la spanioli) și îmi zic: „Când faci sarmale, te rog frumos să ne aduci și nouă câteva”.
IC: Și de la prăjituri?
Maria Rusu: Cozonacul! Îl mănâncă foarte bine. Și le plac toate prăjiturile. Prăjiturile noastre sunt diferite, iar ale lor sunt foarte diferite.
Ana Mânzat: Le place gustul, le plac condimentele pe care le avem. Pentru ei, de exemplu (că sunt mulți care au fost în vacanță în România), ce e bun: sarmalele, micii, papanașii. Acum nu mai sunt așa de curioși, că mai avem și magazinele românești unde găsim. Sunt cofetării care fac de vânzare, care au faimoasele prăjiturile ale noastre de cofetărie. Dar prăjiturile făcute în casă, cum erau cele de la mama, care făcea foi cu salical (amoniac) și ne făcea umplutură cu dulceață de prună și nuci măcinate. Și Doamne, bune erau! Copiii mei îmi zic și acum: „Tu nu faci prăjitură ca buni”. Ceva ce nu găsim! Așa e dorul de acasă și gustul de acasă.
IC: Mămăligă mănâncă spaniolii?
Maria Rusu: Unii, unii, dar nu toți. Eu le-am dus cu sarmale și nu… Nu toți. Cei care mănâncă sarmale, unii mănâncă mămăligă, dar alții mănâncă sarmale cu pâine.
ICC: Vă mulțumim foarte mult și succes în continuare la tot ce faceți! Mă bucur mult că v-am cunoscut.
Maria Rusu & Ana Mânzat: Doamne ajută să fim sănătoși!
Proiectul „De la Sarmale la Tapas” este susținut de Ambasada Regatului Spaniei în România
Montaj video: Sergiu Ioana.
Interviul a fost transcris cu Vatis Tech.
